Nu o sa ma ai niciodata

"Nu o sa ma ai niciodata. Si da, vreau sa stii asta caci imi face placere sa vad suferind."
Bineinteles ca nu-l voiam. Era tot ce detestam la un barbat.
Dar era ceva atat de placut in a-l privi cum se zvarcoleste.

Nu eram in negare. Doar oamenii buni au regrete.
Eram rea si adoram momentele alea.
Adoram sa privesc si sa nu ating.
Sa-mi strang degetele nervos de prea multa tensiune.
Sa i-o simt pe a lui in aer si sa i-o ignor cu un zambet pe figura.

Impactul era asemenea unui cutit bagat si rasucit in inima.
Si agonia se continua.
Pentru ca eu nu o faceam sa se termine.
Piesa trebuia sa se continue.
La nesfarsit.
Pentru ca era distractiva.
Pentru mine cel putin.

Imi zisesem demult ca o atingere nu trebuie sa se produca.
Ca daca el m-ar fi atins totul ar fi deviat in altceva.
In ceva ce el nu ar fi facut fata.
Desi el inca nu o stia si-si continua mania.
Il priveam cu ochii celuia ce stie si tace.

"Ceai?"
-Da, te rog.
"La ce te gandeai?"
-Ca intotdeauna la ce nu trebuie.
"Suna interesant. Simti nevoia sa te descarci?"
-Uneori da. Dar altfel.
"Cum?"
-Daca ambele palme ale tale vor atinge pamantul o sa-ti arat.

Cand mintea cere

Eu nu-l vreau. El nu ma vrea.
El m-ar vrea putin. Mie-mi place sa-l privesc.
Este un joc pervers bazat pe lucruri complicate.
Lucruri de care multe nu stiu si probabil le-ar distruge inocenta, daca le-ar afla.

Da, vreau un pahar pentru ca vreau sa ma vezi cum il beau.
Da, stiu ca ma urmaresti indeaproape.
Da, stiu ca te chinuie si da imi place.
Da, stiu ce mi-ai face, ti-o vad in privire.
Nu, nu poti sti daca reactionez doar la tine sau daca si eu vreau.
Da, te simt. Mereu am facut-o.

E un joc complicat cu oameni ce nu mai exista. Cu oameni ce nu se ating.
Cu oameni ce nu mai au corpuri dar vor lucruri.
Stii momentul ala cand toti dispar si timpul are o secunda . Secunda cand eu te vad in tine si tie-ti place? Secunda in care tremuri. Da, ti-o simt. Si stiu ca ma vrei.

De ce nu ma privesti in ochi. Ai venit pentru ceva.
Stii ca nu-l vei primi dar vrei sa vezi daca-mi place.
Faptul ca eu stiu cum faci. Si de ce.
Faptul ca eu pot.Doar eu.
Si mai vreau.

Nu vrem sa fim perfecti pentru ca n-am avea de ce trai.
Vrem sa fim noi si sa stim ca niciodata nu se va sfarsi.
Pentru ca suntem viori ce vibreaza la dorinta altora.
Nu ne apartinem total.

Jocuri si oameni din trecut

-Ai fugit.
-Poate doar mi-a placut?
-Sau ai fugit.

Lucruri fara sfarsit si ganduri periculoase.
Pe atunci, lucrurile nu stateau asa.
Masina mergea cu suta la ora si eu deschisesem usa si radeam.
"O sa sar. Sau o sa rad doar vazand cum ti se strica masina."
Se incordase nebuneste intr-un sentiment de panica.
Nu din vina mea. De frica.

Multe lucruri sunt generate de frica, de aia si tremur la gandul asta.
Daca-s doar o sursa de frici interioare. Alea de care ai nevoie ca sa rezisti. Sa simti ca traiesti.
Un gand, o idee complexa, o fascinatie, o fixatie. Atat.

-Mereu ai fost mai mult.Stii asta.
-De ce? Ca nu ti-ai refacut viata? Ce garantie imi ofera asta? Oricum nu te-ar fi iubit nimeni,niciodata.
-Nu voiam sa fiu iubit.
-Da,stiu.Ma voiai pe mine.
-Da,numai atat.
-Si asta ar fi dus unde mai exact?
-Oriunde ti-ai fi dorit..dar cu siguranta ar fi fost placut.
-Pentru ca ma crezi perversa?
-A,nu. Stiu ca esti.
-Atunci?
-As fi lasat lucrurile sa curga..
-Asta nu functioneaza pentru mine.Functionez numai pe extreme..te-as fi distrus.
-Dar...ti-ar fi placut.
-Da.Te-as fi trecut pe o lista lunga de..idioti.
-N-as fi ajuns pe lista. Nu s-ar fi terminat vreodata. Nu m-as fi dat batut.
-Pentru ca nu te oferi?
-Nu m-as fi lasat. Sunt pasiv dar nu prost. Stiu ca te atrage noutatea.
-O victima enervanta?
-Doar pentru tine.
-Doar pentru mine,zici? Simpatic.
-Dar?
-Dar nu.
-De ce? Cu ce poti inlocui ..asa ceva?
-Stii care-i problema cu noutatea? Dispare si se transforma in altceva. Eu-s interesata de altceva acum.
-Cum ar fi?
-Puterea data de libertatea individuala. Alte jocuri.Mult mai sus.Mult mai personale.
-Te vei plictisi..
-De mine? Niciodata. De tine m-am plictisit demult.

Deci inca suferi dupa mine

-Tu inca crezi ca eu te-am ales doar pentru sex?
-Nu te-as fi judecat daca ai fi facut-o. Nu-i ca si cum nu-s buna la asta.
-Bine.Dar tu de fapt esti buna la toate
-Esti fericit?
-De cand sunt cu tine da.

"De ce a aparut iar el?"

Privindu-mi pielea si observandu-i netezimea nu as putea sa-mi neg satisfactia.
Este acolo. Ma priveste din carne. Din placere. Din ceva terminat cu bine.

Si totusi el. El cel ce nu m-a atins caci i-am refuzat asta. El inca este in viata. Mai rau de atat. El inca ma cauta si vrea lucruri. Vrea sa sufere si tot el si-a gasit si calaul. Imi poarta numele si parfumul. In oglinda zambetul insa imi este diferit.Caci este o parte din mine ce vreau sa o uit.
"Dar ea e vie cand el apare"
Nu vreau sa stiu asta. Nu vreau sa stiu cat de multa placere mi-ar facea sa fiu iar un calau.

-Stiu ca inca nu m-ai uitat.
-Asta nu are importanta.
-Eu as zice ca are.A trecut ceva timp. Esti fericita?
-Da.
-Este el..?
-Nu.
-Deci l-ai gasit?
-Da.
-Odata imi placea sa cred ca eu sunt ala.
-Si mie mi-a placut sa cred asta atunci. Desi stiam ca nu este asa.
-Din cauza varstei?
-Din cauza ta. M-ai fi tras intr-o groapa in care m-as fi aruncat de buna voie.
-De buna voie..pentru ca ti-ar fi placut.
-Ce-si face omul cu mana lui..se cheama...placere?
-N-am de unde sti. Nu ti-ai dorit mana mea vreodata.
-Ar fi fost culmea..si chinuitor. Tot pentru tine.
-Poate. Dar tie ti-ar fi placut.Deci poate si mie..
-Si...inlocuitoarea mea?
-Tu nu poti fi inlocuita. De ce ma chinui cu asta?
-Pentru ca pot.
-Da..uitasem.Tu da, poti.
-Ea poate?
-Ea nu exista.
-Deci suferi..
-Foarte
-Placerea este de partea mea.
-Intotdeauna a fost asa

Cine este ea?

Ei nu-i pasa de tine.
Ai o functie, o putere. Ai muncit ani de zile ca sa fii aici. Si aici ai si murit.
Te-a privit o data si s-a apucat sa rada. Asa malefic si cu pura rautate.
Ei nu-i pasa de parerea ta despre tine.
Despre oamenii ce te iubesc.
Ce te respecta.

Pentru ea tu esti un nimic.
Un nimic posibil profitabil daca ai cadea in genunchi. Rapid.

Poate nu o vei gasi ca fiind femeia cea mai frumoasa de pe pamant.
Are o privire prea fixa. Merge prea drept si apasat. Gesticuleaza prea brutal.
Iti vorbeste direct si raspicat. Vrea lucruri. Lucruri pe care tu vrei sa le faci. Pentru ca.. trebuie.
S-a uitat o data in tine si a vazut tot. Si nu mai poti scapa.
Te chinui des gandindu-te '"De ce?"
Dar raspunsul nu apare.

Ea te simte. Si atat.
Ea stie cine esti atunci cand fugi de toti. Stie unde te ascunzi inauntrul tau.
Stie ca ti-e frica sa fii vazut asa si fix asa te priveste.
Se amuza de treaba asta. Ca esti unul dintre multi altii.
Ca nu esti decat un corp ce va putrezi mai devreme sau mai tarziu.
Ca nu valorezi nimic si ca o stii.

I-ai adus trandafiri. I-ai fi facut si o casa.
Ai fi uitat de toti si toate.
Dar ei nu-i pasa. Nu banii este ceea ce ea urmareste.
Ea vrea sa te distruga doar pentru placerea de a o face.
Pentru puterea aia ce si-o confirma mereu cu fiecare om in parte.
Pentru senzatia aia de adrenalina pura.
Adrenalina ce o simti si tu..si o vrei.

O vrei Doamne atat de mult incat iti vine sa urli.
Si ea nu te lasa.
Te tine deoparte.
Te chinuie nedandu-ti ceea ce vrei.
Te chinuie pentru ca stie ca,..mai devreme sau mai tarziu vei innebuni de tot.
Si atunci ea se va distra. Mult prea tare.

Nu vreau sa mai exist

Isi zisese ca viata n-are nici un rost, caci ati ghicit, n-avea.
Senzatia aia cand esti putin beata dar totusi constienta de tot, cand totul e calm si bine si ai speranta unor senzatii tari. Aia. O dorea. Non-stop.

Isi amintise ca odata, iarna fiind, isi aruncase papucii cu toc intr-un colt si pur si simplu iesise.
Se miscase greu tinandu-se de zid dar reusise sa ajunga pe acoperisul blocului.
Acolo purtand doar o rochita subtire se dusese pana la margine.
Se uita in jos.
Era intr-adevar foarte jos.
Aproape isi simtise oasele cum se spargeau la impactul cu solul.
Si pamantul era asa alunecos.
Alb si rece dar periculos.
Senzatie tare.
Ultima.
Cea mai puternica.
Lumea este a ta. Nimic nu conteaza. Doar tu. Atat. Doar tu.
Poate doar senzatia aia de orgasm suprem. Da. Si acolo fuse aproape.
Simtise cum inima i s-a oprit in loc si totul a disparut.
Doar pentru o clipa insa.
Apoi el o trezise la viata.
Era puternic si o voia.
Simtise asta.
Inauntru.
Si tipase.

Acum nu mai avea puterea sa tipe.
Nu mai avea putere de nimic, nici macar sa se aplece spre margine putin mai mult.
"Putem face ceva mai distractiv decat asta, papusa"
-Poftim?
Cineva in intuneric fuma si zambea. Parca ii simtea zambetul batjocoritor in creier.
Isi batea joc de suferinta ei. De ea. O privise pana acum. Si n-a spus absolut nimic.
Credea ca o sa ma arunc? Eu? O femeie ce pot sa am orice?
-Am spus papusa ceva. Vreau sa-ti arat ce ai pierde daca te-ai arunca ca proasta.
-Nu voiam sa ma arunc, tampitule! Si apoi de unde stii ca nu ti-as arata eu..cam tot ce nu ti-a mai aratat nimeni, niciodata?
-Pentru ca nu ma cunosti?
-Da? cine dracului esti tu ma rog?
-Unul ce poate sa te faca sa urli de placere. Daca-l rogi frumos.Dar n-o sa o faci. Dar stai calma,nu trebuie sa o faci.
-Sper ca glumesti!
-Nu. Foloseste-ma.
-Cu o singura conditie si trebuie sa o accepti ca altfel fug si tip de o sa ma auda tot blocul.
-Voia ta...voia mea?!
-Nu ne cunoastem dupa asta. Desi o sa ne cunoastem foarte bine. Prea bine chiar. Si o sa ma mai vrei.
-Iti promit asta daca si tu-mi promiti fix acelasi lucru.
-Da.Nu vreau sa te cunosc. Vreau sa te simt si atat.

Chinuind un cinic

-Universul ei este limitat.
-Limitat? Esti nebuna? E cea mai libera femeie pe care am cunoscut-o vreodata
-Nu chiar. Asta vrea sa te faca sa crezi. Te-ai uitat vreodata atent la ea?
 Mereu face acelasi lucru doar cu persoane diferite. Joaca acelasi rol. Niciodata nu se arunca spre ceva nou. Nu risca, nu traieste. E ca o placa stricata si sincer pare plictisitoare.

-Esti geloasa!
-Cand o sa-mi prezinti o femeie altfel promit ca o sa fiu si o sa caut sa ti-o fur.
-Normal. Vrei sa-mi dai peste ochi cu absolut orice
-Credeam ca am facut asta demult?! Sunt doar mai buna decat tine la ...orice.
-Da. Doar pentru ca tu esti inumana.
-Si tu nu? Te-ai trezit azi simtindu-te ca un sfant?
-Nici chiar. Nu-i raiul locul perfect pentru mine dar totusi eu mai tin si la om
-Si eu mai am momente bune.
-Cand iti convin, desigur.
-Chiar nu stiu de ce ma vezi atat de malefica.
-Este simplu. Te plictisesti la fel de repede ca si mine si atunci cand te plictisesti incepi sa ii faci pe oamenii de langa tine sa sufere.
-Credeam ca si tu faci fix la fel?
-Poate. Dar cu tine nu mi-a iesit. Pe tine nu te pot face sa suferi.
-Si..te oftici?
-Da.

Nu-i asa ca ma detesti?

"Ce vrei?"
Se uita la ea, asa cum se uita barbatii la femeile frumoase dar slabe.
Se gandise ca era la fel ca toate celalalte.
Ca-si traieste propria drama, de a fi frumoasa si atat.
Ca traieste cu falsa impresie ca le poate avea pe toate.

Vacanta in acea destinatie exotica, bijuterii si sex de calitate la discretie.
Poate chiar un fraier mereu la dispozitia ei. Ce va ramane mereu acolo.
Dar nici unul din ei nu ramanea, nu-i asa? Toti plecau. Dupa ce-si luau ce aveau nevoie. Si tu, printeso ramaneai singura si parasita ca o carpa folosita.

Da clar, o femeie frumoasa nu poate oferi ceva in plus.
Va fi o fantezie, o iluzie, ceva de moment si atat.
Nimic nu prevestea insa ce urma sa se intample.

-Stii, m-am gandit, de fapt nu m-am gandit deloc la asta, mi-a venit pe moment.Vreau sa dispari.Acum.
-De ce? Ce-ai patit? Nu-ti mai convin?
-Tu inca traiesti cu impresia ca mi-ai convenit vreodata?
-Pai ce, ti-am facut vreo ceva?
-Da.M-ai plictisit.S-a terminat. Am trait-o si pe asta. Mi-am satisfacut curiozitate si fantezia deci dispari caci de acum o sa incep sa te umilesc de-a binelea.
-A da? Ia sa te vad!

-Niciodata in viata ta nu ai fost macar aproape de o femeie ca mine. Ne detesti.
Nu suporti faptul ca tu esti de fapt cel aruncat la gunoi. Ca eu oricand pot alege mai bine.
Ca eu-mi aleg calitatea vietii mele dar tu esti condamnat sa ramai mereu in rahatul tau de viata.
Ma urasti pentru ca stii ca-s puternica desi nu ti-am mai aratat-o vreodata pana acum ( am eu satisfactii nebune).
Pot sa te am pe tine, pe prietenul tau cel mai bun, pe seful tau. Pe oricare tu-l urasti si invidiezi si crede-ma pot sa ii fac sa ma iubeasca obsesiv. Dar n-am chef. Cum n-am nici chef de tine. Acum fugi!

-Esti beata?? Ce ai luat? Ce-i cu criza asta de personalitate? Nebuno!
-Nu dragule. Nu-s nebuna. Sunt doar eu cu adevarat. M-am ascuns bine.nu? Tu esti unul dintre multi.. si acum ca s-a terminat pot sa fiu cine am eu chef. Eu mi-am satisfacut curiozitatea din plin. Tu ai pierdut insa totul.
-N-am pierdut nimic. Nu stiu de unde ai invatat textul asta insa eu stiu ca tu ma vrei!
-HAHA. Nu, nu te vreau. Daca am vrut vreodata un barbat.. crede-ma ca erau total diferiti de tine. Erau stilati, educati..atragatori..interesanti...
-TACI! Nebuno! Ce-ai patit?!
-Nimic. Imi arunc jucaria la gunoi. M-am plictisit de ea. Nu vrei sa ma ajuti si sa o conduci tu pana la usa?!
-BINE! Pa! O sa regreti asta!
-Clarrrr. Cu fiecare minut petrecut fara tine, intr-o impacare totala de sine.

In conversatie cu ea

-Daca te iubea atat de pasional precum spui, nu ar fi fugit de langa tine nu? Nu ar fi facut sex cu altele!
-Crezi? Eu cred ca fix asta ar fi facut..
-N-are nici o logica!
-Pentru tine nu are. Mie mi se pare foarte normal sa fi fugit..fix in alta si cat mai repede.
-Ca sa te oftice?
-Ca sa ma umileasca.
-Si te simti umilita?
-Deloc. Ma simt chiar flatata. Daca a ales sa fie nesatisfacut desi asta uraste cel mai tare, doar pentru ca sa-mi dovedeasca mie ceva, inseamna ca tine mult...mult prea mult si asta nu-i convine absolut deloc. Toata situatia asta este foarte amuzanta.
-De ce ai gasi asta amuzant?
-Pentru ca ma intriga si este ceva nou.
-Atat de cinica sa fii? Chiar nu-ti pasa?
-Nu.
-Ti-a pasat vreodata?
-Probabil ca da. Insa nu-mi plac oamenii ce ma presioneaza sa ma joc cu ei.
-Ciudat. Pare sa-ti faca placere..
-Imi face. Dar prefer momentele de extaz, nu pe cele de sadism mental. Desi pot gasi satisfactie in absolut orice. Chiar si in lucrurile demente.
-Oh,de asta sunt constienta..
-Esti? O simti? Cam cat de tare..o simti?
-Suficient de mult incat sa-mi placa ceea ce aud si vad
-Nu-mi suna deloc rau asta.Nici tu nu pari a fi prea rea..desi pun pariu ca te pot face sa fii foarte rea..in sensuri ce-mi convin foarte mult mie.
-Te rog?!
-Nu inca. N-am ajuns insa in acel moment, mai ai putina rabdare.

Trebuie sa traiesti doar pentru mine

" Orice lucru ce nu s-a materializat vreodata, ni se va parea mereu extraordinar"

-Oh, baby, asta sa fiu eu oare pentru tine?
-Tu? Tu esti naiba.Tu te-ai nascut ca sa ma chinui.
-Imi place maxim ca ma flatezi. Dar ce dracului ti-am facut tie vreodata?
-Mi-am trait toata viata linistit. Fara iubiri sau drame extraordinare si dupa ai aparut tu. Ca sa ma omori cu zilele. Si ma simt chinuit, de abia mai dorm. Stiu ca stii asta si ca nici macar nu-ti pasa. Cred ca o merit pentru cat de mizerabil sunt ca om.
-Mizerabil? Baby dar esti atat de ...sexy.

-Nu ma mai chinui creatura!
-Uff. Creatura zici? Asta chiar imi creste tensiunea..deja simt ca si cum ar trebui sa-mi arunc bluza pe jos. Si restul.
-De ce faci asta? Chiar atat de patetic par?
-Hmmm. Da?!
-Normal. La varsta mea trebuie sa fiu asa. Cu cine esti acum? Iesi macar cu vreun barbat sau doar.. Mi-e si scarba sa o zic.
-Ti-e scarba de sex?
-Mi-e scarba de mine. De mine de cum sunt in preajma ta. Nu ma recunosc. Nu eram atat de slab.
-Nu ai avut noroc. Langa mine ai fi fost mereu slab.
-Probabil ca da. Si totusi mereu am avut o parere buna despre mine.
-Ti-a placut sa te minti singur..
-Evident.De fapt eram doar plictisit de toti si toate.
-Si batran. Si impotent. Si patetic.
-Si ...astea...Tu le ai pe toate si esti si atat de tanara..
-Ma si ud la cat sunt de norocoasa sa stii.
-Ce-ar putea sa-ti lipseasca?
-Acum? Pe tine.
-Dar eu sunt mereu aici, pentru tine. Asteptandu-te doar pe tine.
-Nu,nu esti cum vreau eu sa fii. Nu ma atragi asa.
-Zi-mi ce sa fiu si voi fi asa.
-Uita cine esti si invata sa traiesti doar pentru mine. Ai o luna la dispozitie.

Rosu,culoarea sangelui.

O sa ma recunosti.
O sa fiu in rosu. Culoarea sangelui.
"Da bine, dar de unde o sa stiu ca esti tu?"
O sa ma simti. Nu o sa-ti doresti sa te uiti fix la mine dar nu o sa te poti opri din a o face.

Era noapte bineinteles. La ora cand lumea normala doarme, dar nu e ca si cum eu traiam in acea lume.
Nu ma interesa nimic din ceea ce era normal.
Nu ma simtisem normala vreodata si nu eram normala mai ales in seara aia.

Auzeam inca o voce cunoscuta prin minte  "Tu chiar ai de gand sa te intalnesti cu un strain, noaptea? Si sa.."- Da.O sa fie bine. Nu-ti face griji.
Nu-mi pasa insa de nimic. Inafara de lucrurile placute pe care le puteam obtine.

"Tu esti.. Nu poti fi tu.."
Si daca as fi, cam ce crezi ca mi-ar placea sa-ti fac?
Tremura.
Mereu m-a amuzat asta. Te uiti la un barbat ce a petrecut macar 2 ore sa arate impecabil si care-i la costum. Probabil cu ceva realizari in viata, si-l vezi, aici, singur, in fata ta, tremurand. Speriat. Socat de orice posibilitate.
"Pai eu fac orice vrei tu."
-Hmm.Periculos gand.Chiar ai zis asta? Orice zici? Ok. Urca-te in masina atunci.
Pana si masina lui ii era neagra.Si costumul ii era la fel.Mereu am crezut ca oamenii ce poarta des negru sunt increzatori.Se pare ca lucrul asta nu se aplica la cei ce au de-a face cu mine.
-Accelereaza
"De ce? Vrei sa murim?"
-Vreau sa vad cat de mult prinde.
"Nu pot sa fac asta.."
-Trebuie

Si la acea viteza chiar ca nimic nu mai conta. Mintea mea radea de una singura gandindu-se la ce ar zice lumea daca intr-adevar am muri ca tampitii. "Un barbat de.. afacerist.. a fost gasit mort alaturi de..o bruneta neindentificata inca, ..imbracata in rosu "

Ah. Totusi totul se leaga. Rosul mereu a fost o culoare atat de pasionala.

"Imi place felul tau de a fi si de a te imbraca.Nu multe femei se mai imbraca asa in zilele astea."
-Nu multe femei sunt ca mine.Si clar, nici una nu ti-a mai facut, ce o sa-ti fac eu tie atunci cand o sa ne oprim.

Blind date

-Eu cred ca ceea ce-ti trebuie tie este un barbat adevarat.
-Aaaaaaa, adica cineva diferit de tine. Da, ai dreptate!
-Ce mi-ar mai placea sa ai tupeul sa-mi zici si asta in fata.
-Crezi ca nu-l am?
-Eu sper sa-l ai. Ar fi chiar distractiv.
-Da,asa este. Mereu mi-a placut sa-mi bat joc de fraieri.

-Clar, daca n-ai fi atat de draguta ai fi chiar malefica.
-Credeam ca sunt deja? Iar ma ajuta fata?
-Te ajuta tot ambalajul. Insa-mi mentin parerea legata de tupeu. Nu cred ca-l ai mereu.
-Pot sa-l am mereu. Pot sa-l cresc in intensitate. Pot chiar sa te distrug cu un zambet mare pe buze.
-Atunci esti femeia visurilor mele.
-Awwww. Esti sigur ca nu erau cosmaruri?
-Daca ar fi fost cosmaruri..ar fi fost unele in care mi-as fi dorit sa fiu chinuit non stop.
-O sa fii.

Confesiunea unui barbat nebun

Nu-mi doresc sa fiu aproape dar ea ma omoara. Ma atrage si ma raneste.Si vreau din ce in ce mai mult.
Privirea ei ascunde tot ce-mi este interzis si de care ar trebui sa fug cat mai repede dar nu pot.
Sunt totul si nimic langa ea.

Ma simt ca un animal.Prost dar liber. Liber sa uit ca am avut vreodata ratiune,bun simt sau creier.
Liber sa ma autodistrug si sa nu-mi pese de ranile pline de sange cand sunt la pamant.

Nu e ca si cum am fost vreodata un sfant. Dar viata, stiti voi, viata aia ordinara, plictisitoare si chinuitoare, moleseala aia in care toti murim incetul cu incetul. Aia. Aia dispare cand sunt langa ea.

Ea are toate mizeriile vietii si in acelasi timp energia ei, toate aruncate in ea si amestecate intr-o nebunie de sex si gesturi interzise.
Nu este o femeie ideala,din contra este dracul ce de abia te asteapta sa te arunce fix in pragul mortii si tu accepti ca oricum esti mort deja.

Nu ai mai simtit absolut nimic de ani de zile si deja nu-ti mai pasa nici de prezent,nici de viitor, nici de cine plange dupa/pentru tine.Vrei sa crapi, cu ea de mana.Pentru ca tu nu mai valorezi oricum nimic.
Orice puteai sa fii vreodata,a trecut,asta daca ai fi fost vreodata capabil.

Paradoxul? Imi place sa fiu un nimic.
Imi place sa fiu un animal.
Imi place sa simt si sa nu gandesc si sa ranesc si sa urlu si sa te vad cum tremuri.
Ma incita felul tau nebun de a fi. Tupeul si puterea ce stii si vrei sa o ai asupra mea.
Oricum nu ma intereseaza daca ti-o dau. Ea nu mai valoreaza nimic pentru mine.
Eu nu mai valorez nimic pentru mine si traiesc pentru tine. Pentru momentul cand sunt infipt adanc in tine.

Unde crezi ca fugi?

"Eu am ceva probleme.Cred ca sunt nebuna.Dar partea buna este ca voi fi mereu sincera cu tine."

Si gata.De atunci totul devenise iad.
Indoieli. Intrebari. Extreme la nesfarsit.
Ma doream cand legata, cand disparand.
Peretii ma sufocau, nu mi-era nimic comun si totusi ma vedeam respingand orice.
Noul nu ma mai atragea.
Si pe el il uram.
Il uram atat de mult incat mi-l doream mereu langa mine.

Otrava mea necesara.Singura de care am avut vreodata nevoie.
Zidul de care sa ma izbesc cand vreau sa ma doara.

Si toate, intr-o perioada in care as fi jurat ca nu ma mai poate durea nimic.

Sunt in rosu si ard.Toti din jurul meu sunt inghetati si eu ii privesc cu o bucurie de care nu ma mai credeam in stare. Ii simt slabi. Si daca as uita..pentru o clipa, pentru un moment perfect, pentru mine, ca el nu este fix in spatele meu, zambind, as ingheta si eu ca ei toti. Dar eu ard si el stie. Stie si de ce, de aceea-mi si zambeste.
"Iti place?"
-Stii prea bine ca da.
"Stiu dar imi place cand o spui."
-Bineinteles.
"Unde crezi ca fugi? Crezi ca o sa-ti dau drumul doar asa ca ai tu chef?"
-Nu.
"Dar?"
-Vreau sa te vad cum o faci.
"Nu-mi place de mine cand sunt asa."
-Tie nu.Dar mie da.
"Orice iti face placere."
-Da.TU.

Femeie de gheata

Nu-mi placeau ochii lui. Niciodata nu m-au fascinat ochii deschisi la culoare si totusi, m-am gasit atunci zicandu-i:

-Sunt atrasa de iarna.Iubesc felul cum totul e inghetat dar in acelasi timp atat de perfect.
-Ice queen, ti se potriveste porecla
-Oare? Te simti inghetat,incapabil si totusi uimit?
-Esti o femeie frumoasa.Sunt putin surprins de frumusetea ta.
-Doar atat?
-Sa zicem ca doar atat.

-M-ai rupt in doua si nu ti-a pasat.
Ti-am dat tot si tu ai stat, ai privit si dupa ai ales sa ma calci in picioare.
Stiai cum sunt si am crezut ca intelegi. Dar nu ti-a pasat.Puteai sa faci orice din mine si as fi acceptat.
Mereu m-am daruit complet. Dar nu a fost suficient. Sper sa crapi si sa mori singura fix asa cum meriti.

-Persoanele ca mine nu ajung singure.Nu cand peste tot exista persoane ca tine.
-Ai deja pe altul,nu? De ce nu ma mira asta oare?
-Pentru ca sunt o femeie frumoasa?!
-Nu.Pentru ca barbatii sunt niste idioti si mereu vor sa aiba ceea ce nu pot avea.
 Si stii care-i paradoxul? Te urasc pentru ca ma afectezi. Inca-mi pasa. Nu stiu nici macar eu de ce. Cred ca sunt nebun daca-mi pasa de o persoana ca tine.Da, zambesti, de ce nu ai zambi? Sunt un tampit.
-Tu-ti alegi soarta?!
-Da.Asa este.Doar tu fata buna ce esti m-ai avertizat.Dar amandoi stim de ce ai facut-o.Stiai ca nimeni nu ar crede asa ceva.Cum cineva ca tine ar putea fi rea? Nici macar om?
-Da chiar.Cum de?

-Esti..nebuna.Asta-i singura explicatie. Nici macar nu stii ce faci.Faci totul asa din inertie si ca te amuza.
-Nebuna? Da,sunt si asta scumpete.
-Atunci lasa-ma sa te ajut dracului! Stai cu mine,opreste-te din tot ceea ce faci si lasa-ma sa-ti fiu aproape.Sa fiu ceva!
-Nu.Nu ma simt fericita langa tine.De fapt nu cred ca simt vreo ceva.Este chiar ciudat.
-Ce-ti lipseste?Ce vrei sa-ti dau?
-Pace.Vreau sa ma lasi in pace si sa dispari de tot.
-Nu pot! Stii bine ca nu pot!
-O sa inveti sa o faci pentru binele tau.
-Doar nu te astepti sa te las altuia.Sa fii fericita si bine mersi cu altul!
-O sa fiu singura.Eu mereu sunt singura, chiar si atunci cand sunt langa cineva.

Noul vechiului inceput

Pentru moment, mirosul acela de parfum combinat cu tutun si whiskey sec era tot ceea ce as fi vrut sa strang in brate si sa constientizez.
Pereti inchisi in mine, in el, in camera, fata de lume.
Intuneric si raceala.
Calm.
Inceput luat de la inceput.
O noua renastere.
O inchidere.
Sau nimic.

-Stii care-i bucuria oricarui moment? Ca se termina!
-Depresiva ca de obicei.
-Si daca ai incepe de aici? Ce ai schimba?
-La mine?
-La tot.
-Pe tine!
-Da stiu. Pe mine ma vrei anihilat.
-Nu musai. Doar sa nu-mi stai in cale.
-Nu-ti stau in cale..eu vreau doar sa te vad.
-Pai ma vezi deja!
-Nu asa. Asa te vad toti. Eu vreau sa vad cine esti tu cu adevarat.
-Nu poti.
-Stiu ca nu pot de aia te si rog..
-In genunchi?
-Nu are rost. Nu ar schimba nimic pentru tine.
-Pentru ca sunt rea din fire?
-Nu stiu daca din fire. Din placere.
-Interesanta teorie.

-Crezi ca ar exista vreun loc unde ai fi bine? Tu si pictura ta si cartile si tot?
-Aici sunt bine.
-Dar nu si fericita..
-Nu am zis asta.
-Mi-as dori sa-mi fii victima..
-Nu-si doreste asta orice barbat? Sa detina si controleze obiectul pasiunii lor. Ca sa vezi. Chiar esti cliseic!
-Nu ai fi orice victima. Insa m-ar flata maxim daca mi-ai ceda cu adevarat. Daca ti-as vedea fericirea in a te preda mie.
-Nu stiu nici macar de ce ai incerca. Stii ca nu-s genul ce sa ma predau.Nu as putea trai cu mine daca as face-o.
-Stiu. De asta si-mi doresc asta cel mai mult.
-Esti animalic. E trist.
-Si tu esti la fel.
-Nu. Nu sunt. Si apoi, ce conteaza, ce,cum sunt si de ce? Taci si lasa-ma sa pictez.
-Bine,atata timp cat ramai.
-Raman.

O sa dispar

-O sa dispar. O sa ma urc in primul avion si nu-mi va mai pasa de nimeni si nimic!
-Credeam ca deja nu-ti pasa de nimeni si apoi o femeie ca tine sa dispara? Nu ma fa sa rad!
-Pot sa fiu invizibila. Am mai fost asa. Stiu ca pot fi iar asa.
-Te rog. Sa te crezi invizibila si sa fii asa cu adevarat, sunt lucruri total diferite.
-Doar pentru ca sunt frumoasa nu inseamna ca nu pot sa dispar. Ce nu intelegi ca-s satula? Mi-e greata de orice si mai ales de barbati. Nu mai suport sa fiu sursa unei obsesii, sa fiu ceva si atat.
-Cine te opreste sa fii mai mult?
-Ei. Sunt limitati si refuza sa vada mai mult.
-Nu tin minte ca asta sa te fi oprit vreodata din a te distra oribil.
-M-am distrat si mi-a ajuns.Am atins limita gata. Vreau liniste si pace. Vreau lucruri banale.

-Da,desigur. Acum vrei lucruri banale si maine vei urla ca esti plictisita. Crezi ca nu te cunosc?
-De cand ma cunosti tu? Ce te faci sa crezi ca tu esti mai bun?
 Ca nu esti unul din multi si ca nu vei sfarsi la fel?
-Nu am zis ca nu as fi la fel. Sunt poate doar mai batran.
-Exact. Deci cu nimic mai special.
-Eram sigur ca se va ajunge iar aici?! De ce eram sigur?!
-Ca asta-ti doreai. Ca asta-ti doresti cel mai mult?
-Vai. Acum actionezi dintr-un impuls de-al meu? Sa te cred atat de atenta la nevoile mele?
-Nu stiu. Ce zici, te-ar incalzi pe dinauntru? Macar asa putin?
-Iar zambesti asa la mine? Eu ce ti-am mai facut?
-Esti disponibil? Cine te-a pus sa fii mereu aproape?
-Esti prea greu de refuzat? Ma fascinezi?
-Te fascinez.
-Da. Exact.
-Ma bucur.
-Stiu ca te bucuri, asta ingreuneaza lucrurile si mai tare.
-Ce simpatic.Imi place sa te ascult..
-Bineinteles. Orice suferinta este simpatica pentru tine, numai a ta nu.
-Ca sa vezi. Poate chiar ma cunosti.

Ramai cu mine

-Daca ramai cu mine eu voi fi bine

-Cine spune asta? Tu? Tu esti distructiv. Tu nu stii ce vrei.

-Te vreau pe tine. Nu e suficient?

-In ce lume ar fi asta suficient?

-In una ce te incita?

-Doar pentru ca .. imi plac lucrurile bizare nu inseamna ca.. as accepta asta.

-Ar fi atat de oribil sa fii langa mine?

-Avand in vedere ca nici macar nu-mi pasa daca mori maine.Da.

-Este perfect. Nici mie nu-mi pasa daca mor maine.

-Vezi?

-Pe tine? Pe tine te vad si te plac obsesiv.

-Nu pe mine! Nu-ti pasa de nimic. Nu suna prea normal totul.

-Eu zic ca este perfect. Nici tu nu esti normala. Stiu ca-ti place situatia asta

-Nu vreau sa te distrug.Cel putin nu asa.

-O sa o faci daca iesi pe usa aia. Cat timp esti aici va fi distractiv.

-Pentru cine?

-Pentru tine desigur.

-La ce te astepti?

-De la tine? Mereu la ce este mai rau.

-Dar..de ce?

-Esti ultima si singura mea sansa la viata. Fara tine sunt mort indiferent daca respir.

Vreau sa ma doresti

Negrul mi-ascunde lucruri ce-mi lipsesc.
Acea raceala ucide si eu ador sa ucid.
Nu, nu pe ea.
Pe ea o voi mai lasa sa se chinuie putin singura.

Imi iubesc propria esenta dar pe tine nu te iubesc.
Si pentru ca nu te iubesc tu ma vrei.
Sunt lucrul interzis. Sunt fiorul rece ce-ti sopteste din spatele urechii tale, sa cedezi.
Si o vei face. Foarte dramatic si exploziv.

De abia astept.
Imi vezi zambetul? Il simti in tine?

Da? Si ce mai simti?
Ma simti deja cum ma invart puternic si-ti intru cutremurandu-te?

Crezi ca-mi face placere?
Sau te omoara gandul ca esti una din multele?

Te crezi unica? Sau deja stii ca nu esti?
Te omoara dar te incita in acelasi timp ca tu esti..doar una?

Vrei sa fii mai mult?
M-ai pocni? Ai sari la gatul meu si m-ai musca dar ti-e frica de faptul ca mi-ai ceda imediat in brate?
Ti-e frica de apropierea mea?
Nu vrei sa ma uit direct in tine, pentru ca deja stii ca stiu orice iti face..placere. Si mai ales ca te doare.
Stii ca as vrea sa te doara. Si sa urli.
Ca am o incantare din treaba asta.
Din tine.

Ma vrei si fugi.
Tentezi dar eviti.
Speri ca tu vei fi mai buna de atat. Dar stim deja ca nu esti, nu?
De ce ai fi mai buna? Cand eu sunt tot ceea ce-ti doresti.
Cand eu sunt tot ceea ce ai gusta iar zambetul meu iti tortureaza noptile.

Sunt aici. Te vad si nu-mi pasa. Si te omoara asta. Iar eu zambesc. Ma simti?

Tu ce mai vrei?

Nu stiu ce-i in mine.
Stiti ideea aia cum ca suntem victimele propriilor noastre idei?

Oameni fericiti, oameni calmi, oameni plictisitori.
Toti trec pe langa noi si noi ardem. De furie. De nervi. De neputinta.

Dar ei nu ne vad si noi alegem sa nu ii vedem la randul nostru.

"O sa pierzi. O sa suferi. Nimeni nu te va iubi vreodata. Tu nu poti iubi oricum deci nu meriti nimic."

Daca animalele nu au suflet, de ce ele inca au puterea de a urla?
Se impotrivesc propriei lor firi?
Vor sa fie mai mult sau mai jos decat umanul posibil?

-Joaca-te cu mine!
Si el a acceptat. Nestiind in ce se baga sau de ce.

Eu intuiam si ii zambeam des.
"Tu nu zambesti! Ma sperii!"
-Ba zambesc! Insa nu din motivele ce le-ai putea crede tu.

"De ce zambesc oamenii ca tine?"
- Pentru ca sunt incantati de faptul ca au dreptate. Mereu. Ca viata nu ii lasa surprinsi desi asta ii si plictiseste in acelasi timp.
"Asta nu-i un paradox?"
-Normal ca este. Cine te-a mintit ca viata este simpla sau ca toti oamenii sunt facuti pe acelasi tipar?
"Ma fascinezi."
-Tu ma plictisesti.
"Mi-as dori sa fiu mai mult decat atat. Sa nu te plictisesc. Sa fiu ceva important pentru tine."
-Asta ar fi cea mai mare pierdere de timp si energie posibila.
"De ce? Tu chiar crezi ca nu meriti nimic?"
-Nu cred. Sunt convinsa de asta. Desi pot sa te am pe tine sau pe oricine altcineva oricand.
"Pari fericita cu aroganta ta."
-Ma pricep sa ma ascund bine.

Eu sunt vinovata

Bineinteles ca s-a intors.
Tot continua sa o faca si sa-mi arunce in fata orice ar fi trebuit sa fiu.
Ma faceam vinovata si de felul lui de a fi.
Ma numea cruda si inumana.
Nu-mi pasa.
Dar tot voiam sa-l vad cum se inneaca cu propriul sau venin.

-Tu esti de vina si o stii
-Da? te excita faza asta prea rau sau cum?
-Esti atragatoare dar nu ma mai atragi.
-A nu? Atunci ce dracu cauti aici?
-Voiam sa te vad
-Am terminat! De cate ori trebuie sa o repet?
-De cate ori vrei!
-Doamne, ce stupid. Cat de stupid este totul! Mai ales tu!

N-am vrut sa-l calc in picioare iar.
Nu e fascinant. O voia prea tare si prea mult.
De fapt el revenea ca se simtea de rahat.
Isi vedea mizeria din viata lui si-l agasa asta.
Te pomenesti ca eram cea mai pretioasa chestie din viata ta, aia interesanta?

Ghici ce? Tu m-ai facut asa si eu am acceptat.
Acord crud intre adulti. Da, mereu unul dintre noi se arde. Si da, iar nu-s eu aia.
De ce nu-s eu aia? Cine-s eu ca sa-ti ridic orgoliu la cer?
Daca nu mi l-am vandut pana acum, clar n-am sa o fac pentru tine.
Sunt fericita si invingatoare.
Si tu nefericit si agasant.
Iar eu? Nevinovata!

Mereu eu

Priveam barbatul ce m-ar fi strans de gat si omorat, si-i zambeam.
O emotie stranie ce-mi inundase tot corpul, ma tot chinuia.
Da, ma cunosc, imi savuram propriul impact.
Ma imbatam cu narcisism pur, reflectat dintr-un corp viu.
Si ce este mai important, nu-mi pasa de el.
L-as fi chinuit la nesfarsit.

Daca sentimentele ce ne chinuie ar fi o sfoara, ale lui deja il sugrumasera demult si acum exploda.
Eram spectatorul rece si absent desi asistam in primele randuri la tot.
Nu m-as fi dorit altfel.
Ma incanta propria-mi absenta.

M-as fi ascuns si mai adanc in mine doar ca sa-l privesc si mai in profunzime.

Era fascinant. Violent.Tensionat si fascinant.

-Stii ce faci deci nu inteleg de ce trebuie sa ti-o spun

-Vreau sa aud. Spune-mi

-Nu.

-Spune-mi. 

Zambeam pentru ca stiam. Am stiut mereu si mi-a placut. Nu trebuia sa o aud dar asta ar fi amplificat totul. M-a refuzat dar nu conta.Multi m-au refuzat dar asta nu a schimbat cu nimic lucrurile.

Eu aici. Eu. Eu si iar eu. De ce contez eu atat de mult?

Te urasti? Si eu.

Eram pe jos.
Bocanci de piele si atitudine distructiva.

Imi presasem mana pe jos si niste cioburi sau ceva similar imi deranjau buna dispozitie.

-Ce dracu e pe jos? E atat de murdar aici!
-Chiar iti pasa?
-Nu-mi mai pasa de nimic.
-Asta suna tentant. Esti sexy.
-Eu sau cracii?
-Si cracii si tu.
-Normal.
-Auzi de ce noi...nu?
-Pentru ca-mi place sa te chinui.
-Nu ma simt chinuit?!
-Te ascunzi bine.Orice barbat este chinuit de faza asta.
-Bine, nu neg ca mi-ar placea maxim sa te intind chiar aici pe jos si sa tot dau in tine.
-N-am sa intreb la ce te referi exact.
-Da, nici n-ai inteles ce am vrut sa zic.
-Prefer sa nu inteleg.
-Ca intotdeauna.
-Te simti frustrat?
-De tine da.
-HAHAHA. Am ajuns sa fim sinceri?
-Crezi ca mi-e rusine sa fiu sincer?
-Nu. Te stiu nesimtit.

-Bei?
-Da-mi.
-Iti place?
-Imi placi tu.
-Poftim? Pe bune? Sau am baut eu prea mult?
-Facem vreo ceva, sau nu?
-Nu. Nu inainte sa stiu ceva. Tu te urasti?
-Da. Ce conteaza asta?
-E simplu, vreau sa ma vrei , nu sa ma lasi sa te am doar pentru ca te scarbesc.
-Nu ma scarbesti.
-Atunci?
-Ma urasc.
-Si de ce ma folosesti pe mine?
-Pentru ca si tu te urasti.

Chinuita

Nu orice lucru este corect sau decent.

Par cret si fustite scurte de tul.
Portjartierul este ascuns dar intuiam ca este acolo.

Intuiam si ca ii place sa tipe. Nu zgomotos, infundat si chinuit.

Orice inocenta merita sa fie violata sau nu merita dar o cere.

Se gasea presata de perete.
Nu, nu m-ar fi lovit.
Inghetase in incantare.
Ma privea direct si instigator.

Ma gasisesem curios, degetul imi alunecase in sus si se oprise in materialul dantelat al ciorapului legat metodic dar cu scop precis, intr-o fasie de material elastic negru.
 Il urmarisesem in sus pana cand un tipat de soc ma trezise.
Ah, am avut dreptate, chiar faci frumos.

Vreau sa vad cum faci cand te chinui.
POFTIM?
Mana imi alunecase prompt pe gatul ei, il intoarse brusc intr-o parte si o muscatura o gasise mult mai usoara si doritoare in bratele mele.
O incheietura i se incordase. Se zbatuse sa scape. Trist cliseu.
Cred ca altceva iti doresti tu de fapt, nu?

Daca da. Arata-mi.
Voi sta aici pe scaun si te voi privi.
Doar ca nu voi reactiona in nici un fel.
Te voi lasa sa ma atingi oriunde doresti si cum doresti.
Nu te voi atinge decat daca nu voi simti placere. Si tu, vrei sa-mi oferi asta nu?

Da.
Poti incepe.

Vrei sa te doara?

Se trezise ceva in mine.
Ma detestam.

De fapt mai rau decat atat, mi-as fi rupt carnea de pe mine singura, daca as fi avut cu ce sa o apuc.

Trebuie sa folosesti pe cineva.

Bineinteles mintea mea gasea mereu
solutii simple si usor de aruncat la gunoi, in altii.

Victime colaterale?

Cui ii pasa? Victime. Victime suntem toti, macar sa ne faca placere asta in vreo forma.

Ma gasisem gandindu-ma la el si apoi la ea.
Chiar aveam un dubii. Pe cine sa aleg?
Un telefon a schimbat totul si acum ma gaseam in fata lui.
Rosul de pe buze si haineele trebuiau sa-mi ascunda slabiciunea.
Imaginea este totul.

-De ce nu bei mai mult? ma intreaba el direct, aproape bucurandu-se de vreo imagine din mintea lui
-Urmeaza sa.
-Bei de bucurie sau de tristete?
-Nici una, nici alta.
-Dar?
-Vreau sa mi te fac mai interesant.
-Daca-ti displac atat de tare, de ce ai acceptat sa ma vezi?
-O forma de masochism latenta.
-Ah, vrei sa te doara? In ce forma oare?
-Singura forma placuta.
-Placuta pentru altii poate..dar pentru tine..si avand in vedere cat de mult ma 'placi'..
-Intocmai. Te-ai desteptat pe parcurs sau deja am viziuni de la alcool?
-Sa dam vina pe alcool.
-Deja ti-am luat-o inainte.
-Nu m-as fi asteptat la altceva de la tine.
-Ma vezi ca fiind atat de sus?
-Imi place sa te vad de jos in sus, ce-i drept. E o pozitie ce ma incanta.
-Trebuie sa-mi reamintesti asta.
-In 10min? Vreau sa fiu sigur ca termini acel pahar.
-Ma preferi beata?
-Te prefer fiind tu si tu rar esti tu cu adevarat.
-Ha! Einstein!

Te voi distruge

-Hai sa-ti zic eu exact, ce vrei tu de fapt.
 Sa ma pun in genunchi si sa te rog.
 Sa ma umilesc. Sa ma distrug. Sa-ti urlu numele.
 M-ai vrea distrusa bucata cu bucata.
 Dar ghici ce? Nimic nu ti-ar da inapoi puterea ta.
 Puterea ta ai decis demult sa o pierzi in fata mea, si ghici ce? Nu o poti avea inapoi.
 Nu poti avea nimic de la mine.

-Atunci..o sa incerc din ce in ce mai mult. Pana voi reusi.
-Si daca ceea ce vrei tu, nu este de vanzare?
-O sa iau tot ceea ce-mi doresc cu forta?
-Doar nu ai fi capabil sa ranesti persoanele din jur, ce nu au nici o legatura cu noi, pentru ca sa castigi un rahat de argument?
-De ce nu? Tu nu ai facut-o cu mine?
-Nu este vina mea ca ai prieteni slabi sau ca ei ma vor.
-Nu desigur, dar este vina ta ca nu te-a deranjat acest aspect niciodata.
-De ce m-ar deranja? Tine de putere..si apoi este unul dintre multele avantaje, ce le voi avea mereu in fata ta.
-Avantaje datorate faptului ca esti femeie
-Sau ca sunt mult mai buna decat tine..la asta. De fapt la orice.
-Atunci de ce nu ai fi si mai buna, tot langa mine, ca inainte?
-Pentru ca tu ma vrei pe mine. Tu vrei ceea ce reprezint. Atat.
-Stii ca lucrurile se vor agrava. Nu vad de ce nu vrei sa renunti.
-Pentru ca tu esti cel ce moare pe zi ce trece mai mult. Ce este consumat de ura si de dorinta. Nu eu.
 Inca crezi ca ma poti rani? Atunci o sa te sperie ceea ce te asteapta.
-Astept cu mare placere.
-Sunt convinsa.

Cine este el?

Mi-ar fi placut sa fumez.
Nu ma deranjeaza sa fiu goala in fata unui barbat, dar ma deranjeaza intrebarea pusa.

Cine este el?

Nu vreau sa ii dau numele.
Nici nu stiu de ce ma enerveaza sa vorbesc despre el, dar in acelasi timp ma gasesc fascinata in continuare.

Un barbat intreband de alt barbat.
Ca sa ce? Se definesc femeile oare dupa barbatii ce i-au cunoscut?

Barbatii sunt irelevanti, dar sentimentele ce le pot trezi in unele femei, sunt vii.

El ma facea sa ma simt vie?
Stiu ca ma simteam pierduta si agresiva si chinuita. Era un mix ce ma omora.
Si catalizatorul? Un El.
Nici nu mai stiu daca el fusese combinatia perfecta pentru chinul meu, sau o reproducere a proprie-mi minti ce-si cauta dementa.

Sunt intrebata : De ce ai renuntat la el?
-Ca sa-mi sporesc placerea.

-Cum poti simti placere daca renunti la un lucru ce ti-l doresti atat de tare?
-Masochism mental si emotional?
-Iti place sa te chinui dar nu lasi pe altul sa o faca pentru tine?
-In cazul lui mereu a fost asa.
-Nu te-ai intrebat niciodata cum ar fi facut-o?
-Stiu cum ar fi facut-o. Ar fi intors tot ceea ce sunt impotriva mea.
 Ar fi vazut in distrugerea mea inceputul unei noi iubiri.
-Dar tu nu poti iubi.
-Nu pe el. Niciodata pe el.

Nu ma atinge

Nu vreau dementa si extaz.
Nu.
Chiar nu innebunisem. Desi o simteam.

Ma trezisem avand sentimente confuze, sau ele se trezisera in mine.
Nimic nu era clar, dar instinctele erau aprinse.
Ele ardeau intens si ca o lava furioasa, ma ucideau pe dinauntru.
Si el te ucide.
NU. Nu vreau sa stiu.

Nu am ajuns in apartamentul lui.
Nu am luat acel pahar in mana.
Nu l-am privit direct in ochi
Nu m-au tradat ochii si nu i-am simtit pe ai lui privind direct in mine.
Nu.

-De ce ti-e frica?
-De mine. Stii prea bine.
-De tine in preajma mea?
-De mine in preajma oricarei persoane ce o doresc.
-Ar fi atat de rau sa ajungem sa rupem totul de pe noi?
-Pentru tine da..pentru mine nu-s sigura.
-Ti-e frica de faptul ca ti-ar putea placea prea tare?
-Nu chiar. Tu esti cel caruia i-ar placea la nebunie totul.
-Crezi? De ce nu ma simt convins?
-Esti convins. Ai fost convins din prima clipa in care m-ai vazut.
Ai visat in ce fel fac cand esti in mine. Si..te-a enervat faptul ca nu vei afla niciodata.
Poate o parte din tine si-a adorat agonia, iar alta, m-a asociat direct cu ea.
-Mi-ar placea sa te asociez cu multe lucruri 
-Se vede. Nu poti fi decat previzibil.
-Spune-mi ce vrei. Trebuie sa existe un punct culminant.
-Vreau sa te vad la pamant.Imi doresc asta mult prea tare.
-Pot fi. Doar daca esti tu deasupra mea.
-Tentant. Oriunde imi doresc deasupra?
-Oriunde.
-Ok, Intinde-te pe podea si inchide ochii.

Si niste tocuri, strapunsesera adanc, atat pieptul cat si bratul odata hotarat dar astazi lipsit de orgoliu, al barbatul ce avea sa devina.

Ce pozitie preferi?

Problema nu consta nici in ura si nici in atractie. Nu consta in acea incapere si nici in privirea lui directa.

Problema mea era cu mine, si cu faptul ca el o ghicea.

Totul era strans si apasator. Incaperea. Semi-intunericul. El.
Imi placea la nebunie totul.

-Ce drog preferi?

-Whiskey sec. Ma stii doar.

-Te stiu, dar tot nu pot sa inteleg, cum il poti bea asa.

-Imi plac lucrurile tari. Desi..nu ma afecteaza.

-Ne jucam in cuvinte sau in fapte?

-Ne jucam cum vreau eu.

-Imi placi. De cand te-am vazut imi placi. Dar nu m-am gandit ca ai fi asa curajoasa.

-De ce nu? Chiar asa slab esti in fata aparentelor?

-Nu-i vina mea. Arati ca o copila, te imbraci ca o femeie si zambesti ca un demon. 
Ce vrei sa fii astazi? Ce pozitie preferi?

-Nu poti sa ghicesti? Vreau sa ghicesti.

-Sa vedem. Tocuri inalte. Cui. Tinuta office si manusi de piele. Stramte. Sa ingenunchez sau sa fug?

-Prima varianta.

Captiva in mainile lui

-Cred ca ceea ce ne sperie, ne face in acelasi timp vii.

-Nu vad ce as avea asa de speriat. Te sperie increderea unei femei?

-Nu increderea. Motivele din spatele increderii ei. Ce o motiveaza. Ce o face vie.

-Egoismul?

-Stii prea bine frumusete, ca vorbim de lucruri mult mai grave.

-Narcisism?

-Ala iese la iveala doar atunci cand te simti singura. In general nu esti asa.

Are de gand sa-mi dea drumul?  Eram prinsa destul de urat, in mainile sale, ce-mi fortau incheieturile.
Gasise amuzant sa ma preseze de marginea unei mese, si sa ma forteze sa raman asa. In picioare, incapabila sa ma misc in dreapta sau in stanga, ascultand. Iar eu nu-mi doream sa-l ascult. Dar voiam sa-l ranesc. Atat de tare.

-Atunci?

-Tie-ti place sa provoci, dar nu-ti asumi niciodata riscurile actiunilor tale. 

-De ce as face-o? In orice situatie tu ai fi mereu cel disperat. Imi cam ofera un plus de putere asta, nu crezi?

-Sa nu-mi oferi satisfactie?

-Sau nimic altceva. Dar lipsa satisfactiei mentale, te-ar durea cel mai tare.

-Pentru ca sunt acelasi nesimtit, egoist si obsedat de putere, ca si tine?

-Da. Plus indragostit. M-ai tine apasata de aceasta masa pentru totdeauna, inchisa, pierduta de restul lumii, in aceasta casa, dar n-ai fi fericit. Faptul ca eu as incerca sa fug mereu, te ucide.
Nu ma poti tine. Pentru ca eu nu te iubesc. Pentru ca eu nu-s vulnerabila.Dar tu esti.

-Ce-ti doresti? Ce pot sa-ti dau?

-Libertate.

-Nu-ti pot da asta

-Atunci vei suferi.

Stai cuminte

Nu tot ceea ce ne dorim, ne este accesibil.
Si ghici ce? Ne place sa fim chinuiti in felul asta.
Sa ne imaginam senzatii netraite.

El era o situatie netraita. Una dupa care tanjeam.
Iar eu? Eram un mister ce-si urla dezvaluirea.

Si..totusi. El era barbatul, in fata caruia tremuram, atunci cand imi oferea, calm, o ceasca de ceai.

Oare a pus ceva in ceai? Oare disperarea lui a atins cote maxime?

Oare data trecuta l-am presionat destul, miscandu-mi in trecere, genunchiul, de al lui...

Tanjeam sa-mi faca rau? Sau tanjeam dupa un moment lipsit de control?

'Stai cuminte' si-mi intinse o ceasca de ceai, cu un ceai nou, cu o tenta albastra.
-Sa te intreb ce ai pus in el? Sau sa beau si sa sper ca este ceva tare?
'Efectul placebo este fascinant. Unii dau vina pe niste pastilute, altii pe alcool, tu pe ceai?'
-Sa dau vina pe mine?
'Ar fi asa de ingrozitor? ' si un zambet ii aparuse pe chipul ce, in permanenta, ii era rece.
-Stii ca nu-s o femeie facuta pentru asta. Stii ca nu ma pot stapani.
'Stiu. Tocmai de asta si esti fascinanta. Esti toata nervi, si niciodata nu stiu cand vei exploda.'
-Oricand imi convine.
'Ti-ar placea sa ma chinui? Nu mult. Macar asa putin..' apropiindu-si buzele de lobul urechii mele.
-Mai mult decat putin.
'Atunci da-i drumul' .Si mainile lui, ii alunecasera deodata, intre niste coapse ce ardeau nerabdatoare.

Tu nu esti o femeie comuna

 Suntem la fel.
-Suntem sau vrei sa fim?
-Nu a fost vina mea, ca am fost incapabil sa iubesc. Ele nu au reusit sa ma faca asa.
-Sa dam vina pe femei sau cum? Miros misoginism?
-Tu poti sa mirosi ce vrei, dar asta nu schimba ceea ce simt pentru tine.

-Tu nu stii ce inseamna sa iubesti. Urasti oamenii. Te urasti si pe tine. Nici pe mine nu ma placi prea mult.
-Oh, crede-ma pe tine te plac mult.
-Vorbeste frustrarea din tine?
-Nu o sa neg, ca-mi place sa am ceea ce-mi doresc. In general aveam asta.
-In general.
-Da. Asa este. Tu nu esti asa comuna.
-Ti-ai fi dorit vreodata sa fiu? Pentru cateva minute. Stii tu, macar asa, ca sa-ti cedez.
-Mi-ar placea sa-mi cedezi de buna voie. Asta chiar ar fi incitant.
-Si imposibil.
-Nu se stie niciodata.
-Cee dragutttt.Inca speri.
-Nu sper. Poftesc.
-Adorabil
-Iti devin adorabil? Este posibil asa ceva?
-Ce pot sa zic. Imi plac oamenii ce ma poftesc.

Trebuie sa fii a mea

Altii nu sunt ca mine, si asta este perfect.
Nu trebuie sa fii eu, ca sa reusesti.
Trebuie sa-ti tremure carnea pe tine si o sa iti iasa.

Aceasta femeie ma vrea.

Tremura, atunci cand o privesc direct si aproape ca,ii pot auzi un geamat, atunci cand o ating, usor, neasteptat, cu degetele pe gat.

Stiu ca-si imagineaza, pe ele, strangandu-i-se cat mai strans pe gat.

Stiu ca vede un animal in mine. Unul ce n-ar tine cont de nimic.
Unul rece si direct. Unul ce nu i-ar pasa de tipetele ei.
Unul ce doreste sa i le auda si sa i le amplifice.
Unul ce ar lua-o direct de cand ar vedea-o.
Unul care vrea sa primeasca pumni si sa o vada sufocata, cum tipa sa ma opresc.
Unul ce stie ca ea-si doreste sa continui.
Unul ce stie exact ceea ce ea este, si care nu este deranjat deloc. Din contra.

Sa va zic ce i-am facut, si cat de tare i-a placut?
M-am dus la ea la 2 noaptea.
Mi-a dat drumul inauntru, caci ea, bineinteles, era cea rece si in control. Ce gluma buna.
Mi-a dat de baut. Mare greseala.

N-am mai simtit cand si cum mi-a intrat alcoolul in sange, dar stiu ca in minutele urmatoare, ea era la podea si avea fusta ridicata la piept.
Imi dadea cu pumnii in piept si urla ' Esti un animal. Te urasc!'

Am vrut sa ii simt ura cum ma cuprinde pe dinauntru.
Sa simt curentul ce ii strabatea corpul si cat de tare era de 'deranjata' de al meu.

M-a zgariat ingrozitor pe spate. I-am intors mainile la spate si dupa i le-am ridicat dupa cap.
Isi forta stransoarea ingrozitor. I-am spus ' O sa ajungi vanata. Calmeaza-te.'
Stiti ce mi-a spus? 'Nu ma calmez. Continua. O sa vezi cam cat de rea pot sa devin.'

Am continuat. Simteam gust de sange in gura si dupa putin timp, mi-am dat seama ca era al meu.
Ea radea. Avea un rajet diabolic pe figura si continua sa-mi bage si mai adanc, limba in gura.

'Daca te opresti inainte sa ma calmez, o sa te omor.'
Am tresarit ' Depinde si in ce maniera o faci.'
'Una, care o sa-mi faca mie o placere maxima, si tie deloc.'
Asa?  O prinsesem de par si ii impinsesem picioarele fortat, mai sus.
Nu. Nu te pricepi.,,,absolut deloc.
Stiu. De aceea o sa continui cat pot eu de repede si de tare.

Dupa 30 de minute. Imi ofera iar alcool, prin urmare ii zic' Esti sigura? Stii ce efect are alcoolul asupra mea.
Stiu. Sper sa-l mai vad iar in 10 minute.

Joaca-te cu mine

Cuvintele nu sunt de ajuns. Nu ajunsesem acolo din placere.
Dar speram, macar sa primesc ceva din acelasi spectru.

Ne despartea doar o masa.Doar atat.
Oare era rezistenta?
Probabil ca nu, dar eu-mi propusesem sa fiu.

Asteptam cuvinte ca 'Stiu de ce ai venit' si 'Stiu ce-ti doresti'.
N-am primit asta.

El nu era barbatul vietii mele.
Aceasta nu era o poveste de dragoste.

Eram salbatici si singuri. Depresia era alcoolul nostru de toate zilele.
Iar flacara? Ardeam singuri in noi, de prea mult egoism si incapacitati diverse.
Pentru altii,eram bolnavi, pentru noi, eram singurii de acelasi gen, si condamnati sa ne chinuim impreuna.

'Cum de nu fumezi? Nu te tenteaza asta, niciodata?' Mereu,el,obisnuia sa-mi spuna asta.Ca toti ceilalti.

-Daca as fuma, as mai adauga un viciu in plus, tendintelor autodistructive, ce oricum, ma macina zilnic.

-Nu stiam ca sunt un viciu. Ciudat. Nimeni nu m-a mai numit asa.

O zise teatral, tragand un nou fum de tigara.Cu un zambet usor satisfacut.

-Mi-ar placea sa fii. Asa ai capata importanta. Dar nu esti nici macar atat. Ceea ce face lucrurile si mai grave.

-Cum poti vorbi de gravitate? Suntem doi adulti ce se distreaza, jucand.

-Stiu asta. Eu am inceput jocul cu ani in urma. Erai miza mea suprema. Iti voiam sufletul. Pe parcurs insa, m-am plictisit, fix atunci, cand ai aflat tu, ca ai unul.

-N-am spus niciodata, ca m-as cunoaste perfect. Tu mereu, m-ai cunoscut mai bine. Tu esti cea ce cunoaste oamenii. Si care, se pricepe de minune sa faca oamenii sa sufere.

-Tu ai cerut-o. Tu ai fost cel ce a zis Joaca-te cu mine. Fa-ma sa simt. Vreau sa te urasc.

-Si ce daca? De cand ai invatat tu sa faci ce-ti zice lumea? De cand asculti tu de vreo cineva?

Privind in jos si tusind nevrotic.Aruncase tigara spre mine, a instigare. Ea cazuse pe jos si mainile ii tremurau.

-De cand am vazut ca-mi place. Si tu, imi placi mult. Fix asa cum esti acum.

Tu vrei ce nu poti avea

'Tu vrei sa traiesti extraordinar. Sa ai totul si sa te doreasca toti. Nu te multumesti cu putin, de aia te doare atat de tare atunci cand pierzi. Nu vei fi niciodata fericita.'

Era o cafenea usor intunecata si aveai senzatia ca esti in intimitatea unui dormitor.

Canapele erau mai comode decat un pat, prin urmare muzica din surdina, imi infesta creierul, ca un drog, cu ganduri perverse.

 El cautase sa ma raneasca. Sa-mi zica faptul ca nu-s speciala. Ca poate nu merit tot ceea ce am. Dar mie nu-mi pasa.

Imi turnam whiskey si-l priveam. Mai beam putin, umezindu-mi buzele si dupa il priveam zambind. Se pare ca este adevarata zicala, cu cat bei mai mult, cu atat lucrurile iti par mai tentante.Sau oamenii.

Oare s-ar fi simtit bine, daca ar fi stiut, ca este doar un obiect sexual?
Ca-l privesc si ca dau doar impresia ca-l ascult si ca ma gandesc doar la sex?

Ma fascina linia gatului sau si felul nervos, dar hotarat, in care isi misca mainile.
Gesticula violent dar sigur. Ma ducea asta ,cu gandul, la hotararea cu care facea sex.

-De ce esti convins, ca nu pot sa am tot ceea ce-mi doresc?, i-o spusesem, nefiind atenta la discutie, asa deodata, sa-l intrerupt cu nesimtire si sa-l distrag.

'Pentru ca nu orice lucru este slab. Sau de vanzare'

-Nu tin minte sa fi cumparat vreodata ceva. Sau pe cineva. In general, mi se oferea cadou, pe o tava cat se poate de frumoasa. Singuranta maxima in aer si in mine.Ardeam.Acum ori niciodata.

'Esti sigura ca ti se ofereau sau ca-si doar satisfaceau ei, egoist, unele dorinte?'

-Cu mare placere, iti pot dovedi contrariul.

'Accept.' Si drumul spre casa s-a simtit ca doua secunde.Unele mult prea lungi.

Ti-ai pierdut sufletul?

'Ce faci tu se cheama cruzime, ti-ai pierdut sufletul pe parcurs?'

-Ce? Ma judeci? Tocmai tu? Hai nu ma fa sa rad. Nu faci tu sex cu oricine,oricand?

'Nu chiar cu oricine.Cu oricine ma intereseaza.' o zise cu un usor amuzament in voce.

-E fix ceea ce am zis si eu. Nu ai standarde si punct.

'Am avut standarde cand te-am ales pe tine.'

-Nu mai visa.Nu m-ai ales tu. Ma plictiseam si s-a intamplat sa fii prin preajma. Aruncasem vorbele astea frontal in fata lui si zambisem usor.

'Ajuta-ma sa inteleg.Nu te intereseaza, dar il folosesti caci iti aduce aminte de cineva, pe care-l detesti?'

-Ceva de genul. Stii ca-s sentimentala. Nu-mi place sa tanjesc dupa cineva. Trebuie sa-mi consum mereu poftele. Cu accentul pus pe 'pofte'.

'Da bine. Si daca o ia razna, ca toti ceilalti?'

-O sa alunge plictiseala cotidiana? O sa am de cine sa rad? Serios,de ce-ti pasa?

'Na nu stiu. Nu-s si eu tot barbat? Sa ma sperii, la gandul ce se va intampla cu mine?

-Ohh, ce dragut. Nu esti deja speriat? privindu-l in jos,in timp ce coapsele ni se atingeau

'Incep sa fiu. Dar imi place.'

-Bun. Asa incepe totul.

Femei si feminitate

'Femeile nu trebuie sa fie rugate, ci luate' spusese ea cu o convingere totala.

-Nu stiu daca as face fata acestui lucru.Nu am adorat niciodata ideea de victima imbecila.

'Nu tine de asta.Tine de a fi femeie.' o spuse iar, fiind foarte convinsa de ea.

-Nu cred ca sunt feminina. Adica sunt sigura ca nu-s. Mereu mi-a placut sa fac eu primul pas si sa obtin ceea ce-mi doresc.

O priveam fiind convinsa ca va ramane, undeva tintita in timp, cea mai frumoasa femeie pe care o sa o vad vreodata. Ma simteam oarecum mandra ca o cunosc. Ca ii eram aproape,mult mai aproape decat a fost vreodata un barbat.

Dar ma afecta durerea ei si faptul ca va ramane la moftul unui barbat.
Ca pentru ea feminitate este o neputinta. O neputinta de a zice ce vrei, de a obtine ce-ti doresti , de a-ti simti sexualitatea cum iti curge prin sange si sa o privesti cu satisfactie, reflectata, in ochii unui barbat.

Eu pulsam. Ea simtea. Nu ma interesa ce simtea in mine. Voiam sa vad asta venind de la ea.
Dar asta nu se intampla. Ma invita dar nu ma tenta. Nu avea nimic agresiv. Desi agresivitatea era acolo. Ascunsa.

Am vrut sa o chinui. Ma ascundeam in manusi stranse pe degete si haine ce ma incorsetau.
Ma inchisesem si totusi o priveam direct. Expunerea ei contrasta cu raceala mea.
Acum eu o tentam si voiam sa vad o explozie.

Ma privea plina de dorinta si eu ma jucam, respingandu-i-o.
Asta era o maniera sadica de a ma chinui atat pe mine cat si pe ea.

'Sa nu ai ceea ce poti avea, doar pentru ca nu-l primesti in maniera ta egoista, este un moft'
Probabil. Nu era ca si cum nu ma simteam perversa.

Nu am vrut sa o sarut. Era pana la urma, cea mai frumoasa femeie pe care o cunoscusem.
Dar m-a sarutat ea. Intr-o previzibilitate totala. Si asa am avut-o. In maniera in care nimeni altcineva, nu a mai putut sa o aiba. Respinsa dar dorita patimas.

Daca este mort?

Ma trezisem pusa la zid deodata.
'Daca este mort?'
-Nu stiu,cu totii murim odata, nu?

'Vrei sa spui ca nu-ti pasa? Chiar este posibil sa nu-ti pese?' imi aruncase vorbele, punand mare accent pe cuvantul 'a pasa'. Asa sunt unele femei, mereu isi doresc sa auda lucruri frumoase.

Eu insa nu eram pregatita sa o mint. Il detestam. Nu m-a lasat sa-l am.

'Ai ceva ce ma sperie' si pastrase distanta.Insa in distanta lui avusese grija sa ma tenteze ingrozitor.Nu-mi plac 'fructele interzise'. Nu-mi plac barbatii ce fac pe interesantii. Nu mi-a placut de el si de alegerea lui stupida.

'De ce ma chinui?' imi spusese deodata intr-o seara. Ma privea lung si confuz,avand o tristete inimaginabila in privire. Simtea ca ma indepartez si ca in curand voi pleca de tot. Ii simteam durerea si ea-mi alimenta pornirile si mai rau.

-Nu voi pleca daca-mi faci pe plac.

'La tine,totul trebuie sa fie facut fix cum iti doresti tu?'

-In principal da.Dar daca poti condimenta totul intr-o maniera mai interesanta, sunt deschisa la propuneri, sau la privit. Aruncasem replica asta zambind foarte sarcastic. Stiam ca-l enervez maxim.

'Stii ca te doresc foarte tare.Nu stiu ce trebuie sa-ti mai demonstrezi.' se uita fix in ochii mei, asteptand.

-Ca pot sa te am cum vreau eu, niciodata cum vrei tu?

'De ce ar conta? Nu ajunge faptul ca ma ai pana la urma? Nu ma ai deja?'' tonalitatea vocii lui parea usor schimbata. Miroseam deznadejde?

-Trebuie sa te am in maniera in care doresc eu. Altfel nu are sens.

'Si care ar fi aia? Desi stiu ca o sa regret faptul ca am intrebat' privea in jos,refuza sa ma priveasca in ochi

-Trist si disperat.Fara scapare.Predat.

'Nu poti.' spuse pe un ton oarecum ciudat. Lasa loc de multe intrebari.

-Sunt dispusa sa astept. Bineinteles ca nu eram. Bineinteles ca ma enervasem. Bineinteles ca nu putea sa fie el exceptia de la regula.

Doi ani mai tarziu.Si Ana apare cu intrebarea asta. Si ce daca este mort? Nu doar asta si-a dorit?
Sa crape departe de mine? Sa-i deplang acum soarta cruda?

'Nu ma intelege gresit, doar ca eu credeam ca l-ai iubit' spuse Ana cautand sa ma calmeze. Sa fi avut o expresie pe figura atat de enervata?
-Nu sunt o persoana iubitoare, stii asta.
'Nu m-as fi gandit vreodata ca ai fi. Sau ca el ar fi fost. Erati amandoi ciudati si cred ca de asta va si potriveati.'
-A facut o greseala pentru care inca nu l-am iertat
'Ce anume? Parea nebun dupa tine.'
-Mi-a zis ca ma iubeste.Iar el nu a mai iubit pe nimeni niciodata.

Daca am fi fost

El nu avea corp, avea nervi si esenta si ochi hipnotizanti.
Nu ma interesa varsta sau oricare alt detaliu.
Cu el totul se oprea si apoi se izbea in mine.

Era suma defectelor mele, reflectate in el si apoi aruncate cu putere, in mine.
El o stia. Eu nu vroiam sa cred.

Imi placea, la fel cum un narcisist adora sa se priveasca in oglinda.
Era o parte din mine, una de care fugeam.

'De ce ti-e frica de ceea ce esti?' imi spunea cu un zambet sigur pe buze.

-Pentru ca, nimeni nu poate sa iubeasca ceea ce sunt. Nici macar eu.

'Si daca te-ai insela?'

-Eu nu ma insel niciodata. Mereu stiu. Si mereu doare.

'Nu cu privire la altii, dar te inseli des cand vine vorba de tine''

-Spui ceea ce vreau sa aud. Esti ca un sadic, ce-si manipuleaza viitoare victima. Ii da impresia de caldura, desi el nu este cald si mai ales, impresia liberului arbitru.

'Cu tine nu as fi un sadic.'

-Stiu. Si asta s-ar intampla, doar pentru ca ti-as lua eu locul.

Oameni imperfecti

Ochii lui nu erau goi, caci nici el nu era asa.
Pretindea insa ca ar fi pentru a-mi face concurenta.
Sa fi vrut sa castige,de asemenea?

Intrebari imi apareau, la fel de des cum se departau de mine.
Savuram momentul fara frica viitorului.
Nu-mi pasa de el sau de timp.

Dar curiozitatea exista.
Ce va urma in continuare?
Ce mai poate face?
Cat de urat o sa decada?

'Nu exista oameni ce sa nu simta.'
-Spui asta pentru ca tu asa simti, sau pentru ca,speri ca eu sa o fac?
-Cred ca putin din amandoua.
-Atunci stim amandoi unde gresesti,nu?
-La faptul ca ma indoiesc de mine dar cred in tine?
-La faptul ca tu inca crezi.
-Sa-mi arunc speranta pe geam si sa traiesc ca un nebun?
-Sa traiesti. Nu stiu si daca sa fii nebun.
-Pentru ca sunt deja?
-Pentru ca amandoi vom fi mereu ceea ce suntem
-Si ce suntem?
-Nebuni.

De ce esti rece?

Sunt pe pat si totul se invarte.
Imi cere imposibilul si bineinteles ca nu va primi nimic.

Ma intreaba lucruri de care nimeni nu a mai intrebat vreodata si se asteapta la raspunsuri simple.
Lucrurile nu-s simple, oamenii nu devin ceea ce sunt pentru ca trebuie.

'Nu ti-ar fi mai usor sa fim impreuna?'
Nu,nu mi-ar fi. Nu s-a asteptat la asta.
Se uita confuz la mine,cu acea inocenta ce o au persoanele care pretind si vor sa primeasca totul doar pentru ca pana acum viata le-a dat totul.

-Nu inteleg,de ce nu ar fi mai usor? Nu ar fi mai normal sa fim impreuna,sa fim aproape,sa infruntam orice amandoi si sa fim pur si simplu fericiti?
-Cine te-a mintit ca am fi 'pur si simplu fericiti'?
-Nu te fac fericita?
-Nu.Nu ma faci mai fericita decat sunt deja.
-Ce vrea sa insemne asta?
-Fix ceea ce arata. Sunt deja fericita si singura,nu-mi aduci nici un plus deci nu se merita sa investesc energie pentru a suporta pe cineva langa mine.

-Suporta? Sunt insuportabil?
-Ca orice fiinta ce respira si nu-mi aduce nimic in plus fata de ceea ce am deja.Da,esti.
-Si daca eu zic ca nu sunt? Daca cred ca minti?
-Atunci suntem doi oameni cu pareri opuse despre acelasi lucru. Nu schimba cu nimic lucrurile.
-Nu-mi vine sa cred! Atunci totul a fost o minciuna? Saptamana petrecuta impreuna,dansul,faptul ca m-ai ales pe mine,discutiile noastre? Totul o minciunea?
-Nu.O placere.Una trecuta si terminata.