Nu o sa ma ai niciodata

"Nu o sa ma ai niciodata. Si da, vreau sa stii asta caci imi face placere sa vad suferind."
Bineinteles ca nu-l voiam. Era tot ce detestam la un barbat.
Dar era ceva atat de placut in a-l privi cum se zvarcoleste.

Nu eram in negare. Doar oamenii buni au regrete.
Eram rea si adoram momentele alea.
Adoram sa privesc si sa nu ating.
Sa-mi strang degetele nervos de prea multa tensiune.
Sa i-o simt pe a lui in aer si sa i-o ignor cu un zambet pe figura.

Impactul era asemenea unui cutit bagat si rasucit in inima.
Si agonia se continua.
Pentru ca eu nu o faceam sa se termine.
Piesa trebuia sa se continue.
La nesfarsit.
Pentru ca era distractiva.
Pentru mine cel putin.

Imi zisesem demult ca o atingere nu trebuie sa se produca.
Ca daca el m-ar fi atins totul ar fi deviat in altceva.
In ceva ce el nu ar fi facut fata.
Desi el inca nu o stia si-si continua mania.
Il priveam cu ochii celuia ce stie si tace.

"Ceai?"
-Da, te rog.
"La ce te gandeai?"
-Ca intotdeauna la ce nu trebuie.
"Suna interesant. Simti nevoia sa te descarci?"
-Uneori da. Dar altfel.
"Cum?"
-Daca ambele palme ale tale vor atinge pamantul o sa-ti arat.