vineri, 28 februarie 2014

De ce te-as vrea

Privesc disperat si-s pe punctul sa cedez.
Nici macar nu stiu cum o voi face, dar stiu ca trebuie sa fac ceva.
Acum doua zile avusese loc o intalnire, si venise si ea, statuse asa la 2 oameni departare de mine.

Bineinteles ca m-a privit. Cum animalul de prada rade de victima. Se uita la el sa-l analizeze si ii zambeste pe sub nas, stiind ca iremediabil,el va veni singur spre ea. Fara prea mari eforturi.

Cred ca asta ma roade cel mai urat. De unde atata siguranta? Nu-mi neg ca e frumoasa, dar ma sperie puterea ei asupra mea.

Astazi ma simt incordat si chiar usor agresiv.
Va trebui sa raman singur cu ea la birou.
Trebuie sa terminam niste rapoarte si fix cu dracul am ramas.

Venise in rosu azi. Bineinteles, ce culoare poti sa porti la birou?
Alb? Roz`? Rosu! ca sa-mi ia foc retina si sa-mi induca ganduri chinuitoare in creier.
Imi si aruncase in sictir niste vorbe ca ´´Stiu cat de incantat esti ca vei ramane singur sa lucrezi cu mine´´
Da? Stie? Mi se citeste pe fata mea cat sunt de fraier si in limba dupa ea, sau cum?

Timpul trece si simt secundele cum ma apasa fix pe ceafa. Mai incordat de atat n-am fost niciodata.
Si o vad cum apare cu tocurile ei cui si parfumul ei dulceag.

´´Cineva pare sa aiba nevoie mare de o vodka, sau de ceva tare´´
-Da..am eu nevoie mare de unele lucruri..dar asta e , m-am gasit eu sa ingan ca un tampit
´´Simpatic.Stii ca n-am de gand sa te ajut, absolut deloc.´´
-Foarte altruist din partea ta. Da stiu. ( si-mi ziceam in gand ca e dubios ca pana si ea stie ca e scorpia absoluta)
´´Daca insa iti pot ingreuna cumva situatia, sa stii ca aici,sunt mai mult decat dispusa sa te ajut.´´ si zambi malefic cu coltul gurii.
-Mda? dezbraca-te atunci.. ,m-am trezit ca zic eu deodata, cum nenorocita chiar ma enervase.
´´Ce sa dau jos?
-Tot. , ori visam ori innebunisem de tot
´´Doar daca ma ajuti tu sa o fac, cu orice poti sa apuci.´´

Nu,nu innebunisem. Ea, cel putin, mereu fusese lucida.
A doua zi,m-am trezit aruncat la gunoi.
 Nici nu ma mai recunostea si asa a continuat luni intregi pana cand m-am trezit ca o imping din prima intr-un zid cu mainile mele stranse de ale ei, cerandu-i explicatii.
 Ea s-a uitat direct, mi-a zambit iar, cum doar ea stie si mi-a zis scurt:  Doar pentru ca ai ceva o clipa nu inseamna ca l-ai avut vreodata.
 Si atat. Asa a murit o parte din mine, iar acum, de fiecare data cand simt un miros de parfum usor dulceag inca-mi vine sa mor.De nervi.

miercuri, 26 februarie 2014

De ce-l ucizi?

Amuzament.
Cand nedoritul ii plange de mila celui ce este acceptat dar chinuit.
 Ai crede in asemenea situatii ca barbatii chiar nu stiu ce vor, si nici macar n-ai fi departe de adevar.

Aveam o placere dementa sa-l privesc in ochii sai goi si sa vad cum ma priveste expus cu aceeasi ochi inapoi.

Stiam totul despre el iar el absolut nimic despre mine.

Este o senzatie speciala aceea de a privi pe cineva ce te doreste,dar nu te poate avea.
De a simti neputinta in carne si de a te bucura de ea cu o nepasare enorma.
Oare mi-o accepta de curiozitate sau traieste cu impresia ca ar putea controla situatia mai bine decat mine?

De ce barbatii pun intrebari asa complicate?
Oare nu simt ei ca raspunsurile ii pot afecta profund?
  Se avanta cu capul inainte sperand la un castig, un triumf aflat in adevarul suprem.
Dar daca adevarul nu are nimic moral in el? Nici o slabiciune? Nici macar o umbra de indoiala?
Daca totul este premeditat si condus inainte doar de placerea actului?
Daca ei sunt la mijloc si nici macar nu o simt?

Stiam. Ma vrei pentru ca ai impresia ca nimeni nu te poate iubi, iar eu cum oricum nu iubesc pe nimeni, pare convenabil nu? Doi cinici uniti impreuna doar de o dara de mult sange inchegat si nervi.
Simplu? Nu dragutule, nimic nu este simplu, nici macar eu.

-Stii, as suferi mai mult daca as lua 2 kg in plus decat daca ai crapa tu.
-Cunosc frumoaso, dulce ca intotdeauna, sa mi-o tot repeti constant.
-Te pomenesti ca te simti si afectat?
-Ah,nu,doar ca nu mai conteaza.
-Ha! Nu-mi spune ca te zbati in rahatul ala de motiv lacrimogen, cum ca vai daca cineva ce nu poate iubi te-ar aprecia pe tine, deodata ai deveni uman?
-Cine stie?
-Eu stiu. Penibil!

In urma ei

Traiesc pentru o senzatie dar acea senzatie imi este inaccesibila.
 Lucrurile nu-s simple deloc, ea m-ar vrea dar ii e frica pana si de respiratia mea.

Imi zic des ca este mai simplu sa renunt, dar atunci cand ii vad esarfa rosie purtata de vant si ii simt parfumul imprastiat de aer pana la mine,ma cuprinde un fior ca atins de cel mai puternic drog.

 Si atunci in mintea mea lucruri se petrec,lucruri ce-mi zic, aceasta femeie trebuie sa fie a ta.
 Acum doua zile m-a surprins ca o priveam si s-a cutremurat ca intr-o spaima oribila.
 Ma cunostea? Putea sa ma fi cunoscut? Nu, nu avea cum, pentru ca noi n-am facut cunostinta vreodata.

Vedeti voi,sunt doar un simplu admirator.
 Ea nu stie ca exist dar ea exista in mine in fiecare clipa.
 Mi-as vinde sufletul, desi sunt destul de convins ca nu exista asa ceva, pentru o clipa alaturi de ea, bine pentru mai mult decat o clipa.

Voi nu stiti ce este in mintea mea sau in mine.Traiti relatii superficiale cu femei ce sunt fetite si va visati fericiti,dar nu sunteti. Voi nu simtiti cum va fierbe sangele in voi atunci cand ea va priveste, si nu traiti pentru a experimenta senzatia suprema, ca dupa sa muriti. Langa ea. Voi sunteti superficiali pentru ca nu stiti ca exista si altceva. Ceva mult mai mult.

O fi ea singura femeie ce o cunosc, sau unica de care mi-a pasat vreodata?
N-as putea raspunde caci viata mea a incetat si a inceput in ziua in care am zarit-o.
Cu parul in vant, in rosu si privind mereu inainte.
Nici vorba sa ma observe,pe mine sau pe oricare altcineva.
Fix asta m-a socat. Era atat de nepasatoare. Ca si cum lumea nu doar ca era a ei dar nici macar nu-i pasa daca mai era locuita si de catre altii.

As vrea sa o vad aproape de mine desi stiu ca m-ar lovi.
Ca ar fugi si ca doar daca as lega-o mi-ar arunca vreo privire.Fie aia si in scarba.
Uneori mi-as dori macar atat si zi de zi devin din ce in ce mai convins ca asta am sa si fac.

Astazi fusesem atat de aproape.
Se facea ca ii scapasera niste foi din mana si n-a fost atenta, iar eu prin trecere i-am atins parul.
Nici n-a tresarit si asta m-a intristat. O zi intreaga m-am gandit doar la cat de moale ii era parul si la cum cred ca nu m-as plictisi niciodata sa-l ating.
O zi intreaga eu m-am gandit doar la ea si ea nici macar o milisecunda la mine

-Cine esti? si m-a privit cu atata ura incat am crezut ca o sa clachez.
-Mereu nimeni, si am prins-o,simtindu-i greutatea corpului in final, in bratele mele. Fix cum trebuia sa fie.

marți, 25 februarie 2014

Tensiune si dorinta

Ne durea tot si toate dar nu ne puteam privi in ochi.
Era o ceata sau o frica ce ne stopa mereu.
Ne doream enorm, ne-am fi rupt carnea de pe noi dar preferam sa ne ignoram reciproc.

Zilele treceau si dorinta se transformase intr-un joc macabru de putere.

Amandoi ne-am fi distrus unul pe altul doar de placerea de a o face.

O tensiune interioara enorma ne impingea spre un asemenea act, una incontrolabila si care crestea non stop.

-De ce ma prinzi de mana atat de tare?
-Pentru ca-mi place.
-Sa ce?
-Sa te vad cum te zbati sa scapi.
-Parca asta ar fi atat de greu.
-Nu este? Hai scapa atunci!
-N-am sa ma risc sa am incheieturile vinete doar ca sa-ti satisfac tie o placere bolnava.
-Imi place cum suna asta.
-Ce? Placere bolnava.
-Exact.
-Simti ca te defineste?
-Doar in ceea ce te priveste.
-Cu alte femei te simti bland si normal?
-Nu.Doar indiferent.
-Parca si cu mine erai.
-Parca.Dar nu-s absolut deloc.
-Dar..
-Dar.Sunt si esti. Si o stim.
-Doritori..?
-Da.De sex
-Unde?
-Aici si acum.

duminică, 23 februarie 2014

Daca te-as avea..

Un barbat nu trebuie sa fie niciodata sincer cu o femeie, pentru ca asta este o dovada de slabiciune.
Stia asta prea bine, la cei 40 si ceva ani ai sai, insa era ceva in privirea ei, ce-l tortura.
 Era ca si cum ea ar fi stiut exact cat este el de slab in fata ei.
Sub inocenta zambetului ei se ascundea ceva malefic,asa ii dictase instinctul dar tot se vedea cedand.

-Stii de ce esti capabila, nu?
-Depinde despre ce vorbim,desigur.
-Despre ceea ce poti sa produci in oameni!
-Regrete si amaraciune?
-Dorinte, dorinte si nebunie curata!
-Ah, asta...pai, asta depinde de om nu? Ce vina am eu ca unii sunt niste perversi ordinari?
-Absolut nici una.Tot noi suntem de vina!
-Nu mereu, dar n-am sa recunosc eu asta vreodata( si zambi usor)

-Ceea ce vreau eu sa stiu este, de ce? De ce faci asta?
-Adica? De ce te chinui?
-Da.Exact.De ce? Ai vreun motiv anume?
-E neintentionat si instinctiv. E ca o dorinta ce nu o poti opri. Cand poti sa faci ceva, esti tentat sa-ti dovedesti de fiecare data ca e adevarat. Ca ai o putere reala.
-Deci nu semnific nimic.. Sunt doar o variabila.Un plus sau un minus.
-Hai sa nu fim sentimentali. Toti suntem plusuri sau minusuri in viata altora, ceea ce este important este cum ne simtim cand trecem prin viata.
 Iar eu ma simt...
-Fara remuscare?
-Extraordinar. Iar eu ma simt extraordinar.

sâmbătă, 22 februarie 2014

O muza

Nu vei primi niciodata nimic din ceea ce-ti doresti prea mult.
Ganduri de genul o bantuisera luni intregi. Sa fi fost adevarat?
Sa fi primit pana acum ceea ce multi definisera ca mult dar sa fi fost ghinionista fix la ceea ce-si dorea?

Se gandise la barbati. Au fost multi ce au dorit-o?
Macar le-a observat existenta? Au suferit? Cati dintre cei ignorati s-au chinuit cu adevarat?
Conteaza oare asta? E vreun tron, un loc, ce o femeie trebuie sa-l castige pe spatele barbatilor ce sufera dupa ea? Nu o interesa. Tot ceea ce stia ea cu adevarat, era ca nu se simtea fericita.

Se gandise la trecut. ´´Iti voi da lumea!´´
Dar eu imi doresc doar sa te am pe tine cu adevarat. Lumea e deja a mea.
´´Ce ciudatenii spui, draga mea.´´
Si atunci se rupsese ceva in ea. Nu voia sa auda asta. Ea nu spunea prostii. Lumea este a oricui este capabil sa o ia, si ea era capabila dar singura. Singura printre oameni.

Linistea i s-a rupt deodata. Se afla pe un pod uitandu-se la raul intunecat ce trecea pe sub ea.
´´Ce face cea mai frumoasa femeie?´´
-Se distreaza ca intotdeauna pe seama altora.
´´Ah,sper ca nu pe seama mea.´´
-Bineinteles, mai ales pe seama ta.

miercuri, 19 februarie 2014

O intalnire

Se intalnisera noaptea pentru ca asa avusese ea chef.
-Fumezi?
-Nu.
-Cum este posibil?
-Nu stiu.Cred ca nu vreau sa-mi stric frumusetea aiurea.
-Te vrei vesnic frumoasa si tanara?
-De ce nu? Suna distractiv.

N-am sa inteleg niciodata de ce femeile au obsesia asta cu frumusetea. O femeie este frumoasa oricand, la orice varsta. De ce atat chin?
-Te-ai gandit vreodata ca ne place sa traim lucrurile interesante la nesfarsit?

-Cum ar fi?
-Sexul de calitate, intalnirile nocturne, calatoriile neprevazute si seductia unui strain dintr-o singura privire.
 Pentru noi frumusetea este o nesfarsita fantana de putere. Una de care abuzam des.

-Dar asta nu e ca si cum v-ati imbata singure cu voi?
-Bineinteles. Dar ne place. Femeile sunt si vor ramane mereu narcisiste.

Ii luase mana si astepta sa vada ceva. Dar ochii ei erau intunecati,ascunsi si goi.
Nu era ea acum pregatita sa se predea oricui. De fapt gandul predarii in general o facea sa vomite.
Nu-i placea sa piarda nimic din ea dar era mereu pregatita sa fure orice altceva din altii.
Vampir energetic o numisera unii, dar ea se prefera a fi numita mai degraba´´ o simpla si unica profitoare´´.

-Nu stiu ce sa fac.
-In legatura cu ce dragule?
-Stii tu cu ce.
-Hmm.Pai poate ar fi timpul sa inveti sa nu faci nimic?
-Cum asa.
-Simplu, te predai.
-Dar de ce as face-o?
-Simplu.Pentru ca asa am eu chef si cheful meu e mai important decat orice sau oricine in lume. (si rase)

duminică, 16 februarie 2014

Scuza-mi placerea

-De ce el? Ce are el atat de special?
Mi-ar fi placut sa ii pot da un raspuns, dar motivele din spatele alegerii mele nu-mi erau clare.

Imi ziceam ca atractia fata de cineva apare deodata si mai intotdeauna are ca baza ceva murdar.
 O hiba din trecut ce-si cauta alinarea, o obsesie ce nu fusese indeplinita pana la capat, un chip demult uitat, ce se arata iar, in alt corp. Corpul celui din prezent nu-mi prezenta secrete, dar eu oricum cautam altceva.
Ceva ce ii scapa si lui. Impulsuri ascunse, tendinte reprimate, dorinte chinuite.

-De ce lucrurile nu pot fi niciodata simple? De ce trebuie mereu sa gandesti asa complicat?
Nu vreau sa raspund, ma uit spre ceva inexistent si incerc sa ma gandesc la lucruri mult mai placute.
Astazi subiectul eu ma plictiseste, insa oricine altcineva ma incita.

-Ce vrei tu sa intrebi de fapt este: Ce are el de e preferat in fata ta? De fapt tu ma vrei doar pentru tine.
-Ar fi o problema? Ca un barbat sa vrea o femeie si ea sa-l vrea la randul ei?
-Da. Ar fi si una mare de tot. Ea nu-l doreste. El este plictisitor si apoi tot el o vrea prea mult.
Lucrurile inaccesibile sunt mereu mai interesante. Imi tenteaza puterea iar eu stiu ca ea e imensa.
Tu nu ma tentezi.Tu esti al meu chiar si cand nu-mi esti prezent.

-Stii prea bine ca daca as putea sa te uit ca as fi primul ce te-as scuipa si as pleca.
-Stiu,stiu dragule. Nu e nevoie sa devii romantic. Stiu cat de tare ma dispretuiesti dar ceea ce e cu adevarat mai amuzant e ca te urasti pe tine mereu mai mult decat pe mine. Asta are un farmec aparte.
E bine sa stiu ca macar atata farmec am.
-In timp ai putea sa ai mai multe. Mult mai multe. Dar toate la timpul lor.

joi, 13 februarie 2014

Suferinta sau placere

Stii tu ce zic, mie mereu mi-au placut lucrurile imposibile si cele ce dor in acelasi timp.
El era reprezentatia perfecta pentru asta.

Nimeni nu m-a urat atat de tare, pe nimeni n-am urat asa patimas. Fusese mereu langa mine si totusi m-a dorit doar pentru el, ca atunci cand ai un minunat fluture pe cale de dezvoltare care atunci cand isi intinde frumoasele-i aripi. Fix atunci. Tu il inchizi. Tu nu vrei sa ii mai dai drumul. Tu ti l-ai insusit.

Ca pe un obiect, unul exceptional dar tot un obiect. Ca un monstru, unul incapabil sa vada mai departe de sine. Ca un nebun patimas consumat de cea mai urata obsesie.
 Imi muscasem buzele prea nervos. Putin rosu inchis imi umbrise expresia.

 Mi-a placut. Mi-a placut tot. As minti daca as spune ca nu si daca nu mi-as recunoaste ca, o meritam.
 Daca am suferit? Nu. Nu l-am lasat. Nimic din ce si-ar fi dorit din mine nu s-a realizat dar l-a ros. Patrunzator si pe viata. Mi-am impregnat urma mai adanc decat oricine. O obsesie ce continua sa fie una chiar si dupa ce dispare de tot. Asa ceva mereu va fi la stadiu de fantezie nu realitate. Si totusi o reusisem.
Il avusesem. Fusese al meu fix in maniera in care ura sa fie. Expus si ranit. Pregatit pentru devorare. Cu nimic de pret ce sa-l mai poarta pierde. O umbra a orice aspirase vreodata a fi.

O umbra blestemata de mine si intinsa la picioarele mele. Cu o dorinta patimasa de a fi calcata si distrusa.
Da. Era tot ceea ce-mi dorisem vreodata. Reflexia perfecta a tot ceea ce reprezentasem pentru el.
Sfarsitul ideal pentru amandoi si pentru simturile noastre. Secundele perfecte dintr-un sentiment puternic.
Si tot ceea ce-i este interzis unei femei; Puterea absoluta.
De a sfarsi, incepe sau distruge fara mila ceva. Pe cineva.

-Nu regreti nimic din tot?
-Doar oamenii cu constiinta au regrete, ceilalti au placeri nebanuite.

miercuri, 12 februarie 2014

Discutie ciudata

 Si daca ti-as zice ca tot ceea ce crezi este fals?`
-Ti-as spune ca esti un imbecil notoriu ce se crede mult mai bun decat este.
Da? Asa de bine ma vezi?
-Ah nu,eu te vad mult mai jos dar eram politicoasa.
De cand esti tu politicoasa?
-De cand am invatat ca asa te enervez si mai urat.
Nu mai zi prostii,tu niciodata nu m-ai putea enerva.Esti absolut adorabila!
-Ha! Nu stiam ca partea aia a ta, a corpului, poate sa si vorbeasca. Evolutie?
Ma considerai si animal?
-Eu sunt o animala. Tu n-ai instinctele atat de dezvoltate.
Si tu le ai? Cam cat de ascutite sunt ele?
-Suficient cat sa te distruga de la prima devorare.
Uuu draguta, mai usor.Cine stie ce poti declansa.
-Prostie la cel mai inalt grad?

duminică, 9 februarie 2014

Vreau sa ma simti

Sa-ti ating pielea gatului si sa vad dorinta aprinsa din ochii tai.
Sa-mi zici direct lucruri pe care eu deja le stiu prea bine; ca te sufoci la gandul disparitie mele, ca-ti bate inima cu putere de fiecare data cand te privesc fie si dispretuitor, ca ai face un pact cu diavolul ca sa ma ai.

Vreau sa aud ca-ti chinui noptile si ca te trezesti cu un junghi in inima la gandul ca-s in bratele altuia.
Ca-ti urasti tot ce se simte de pe carapacea-ti de oase si ca fiecare clipa ce se scurge din viata ta, este un chin.

Ca sunt personificarea iadului si ca atunci cand ma privesti in ochi te simti pierdut.
Te doare si sperie oribil propria-ti vulnerabilitate ,atat de tare incat m-ai dori moarta.
Ti-ai rasuci cutitul cu lacrimi in ochi in maruntaiele mele si ca fierbi la ideea ca nici asa nu m-ai avea.
Te ucide zilnic faptul ca eu niciodata nu te voi dori.

Ca as rade daca ai indrazni sa-mi zici cu cuvinte grele cam in ce te zbati zilnic si ca as pleca fara nici o urma de mila.
Te-as privi si ridica de pe jos, te-as apropia de mine sa-mi simti bataile inimii si mirosul meu imbietor si ti-as da drumu sa simti duritatea pamantului.
 M-ar incanta sa stii ca ai fost atat de aproape doar ca sa te simti atat de departe. Ca-ti vezi fascinatia in durere si ca ea te priveste in ochi.
 Ca eu sunt tot ce nu poti avea si tot ce vei dori vreodata.

sâmbătă, 8 februarie 2014

Si daca merit tot?!

Timpul trecuse si lucrurile ca intotdeauna se schimbasera.
Ochii mi-erau aceeasi dar nu mai puteau privi la fel pe acelasi om.
Ii uram sadismul putin mai mult decat ma uram pe mine.

Dar nu, eu intre timp invatasem sa ma iubesc iar el inca se zvarcolea in acelasi iad, ce si-l crease singur si in care nu cu mult timp in urma, cu mare bucurie, ma invitase si pe mine.

Iadul lui era subred. Era simplist cu draperii rupte si invisibile, ceva mai clar decat limpezimea din ochii lui. Da,el nu era un om complex. Se zbatuse in iadul sau propriu doar de frica de a se observa pe sine. Simplu, neinteresant si damnat sa duca o viata comuna. Mai ca m-ar fi aruncat si pe mine acolo,daca in iadul propriei-mi minti ,nu as fi mirosit izul comunului ce rasuna din el.

-Poti incerca oricat de mult sa crezi ca esti altfel dar stii prea bine ca nu te poti schimba.
-De ce? Sunt eu atat de rea?
-Esti mai mult decat atat si o stii.
-Si cinicii se schimba sau transforma.
-Banuiesc ca presupui ca el te-ar iubi fix asa cum esti. Ca el de fapt ,nu vede doar o imagine de-a ta ce-i convine si se prefera orb.
-Nu suntem cu totii orbi? Ideea este ca vrem sa fim satisfacuti enorm ,iar el ma satisface. Din plin.

miercuri, 5 februarie 2014

Slabiciunea lui

-Trebuie sa-mi intelegi incapacitatea de a face vreo ceva acum.
-Slabiciunea nu este o scuza.Cu mine nu te poti scuza ci poti doar sa actionezi sau sa pleci.

Lucrurile erau clare pentru ea si absolut chinuitoare pentru el.
 Ea era tot ceea ce-si dorise el de la viata. Tipa in haine de piele, ce mereu va fi sincera si directa si mai ales necrutatoare cu el.

 Nimeni din trecut nu fusese atat de necrutatoare, toate ii permisesera atat de mult ,iar acuma el era redus la stadiu de condamnat in fata unui judecator prea crunt, iar alegerea era ori o viata plina de chin ,ori libertatea , care acum, oricum nu mai avea nici un farmec pentru el.

 Era un sentiment dulce amarui si combinat cu adrenalina pura ,menita sa-l innebuneasca de placere chinuitoare. Nu mai experimentase asa ceva niciodata si acum se imbatase si devenise dependent dintr-o singura gustare. Era demult pierdut si o stia dar isi ura pozitia. De a astepta si spera la ceva mai bun,convins fiind ca va suferi indiferent de decizie.

-Stiu ca nu ma iubesti dar nu vreau sa aud asta. Ma prefer asa, nesigur si mereu chinuit decat sa fiu aruncat intr-o groapa din care nu ma mai poate salva nimeni.
-Atunci se pare ca fac o treaba a naibii de buna.
-Cea mai buna, tu chiar esti cea mai buna.
-Stiu, de asta si voi fi mereu singura.

luni, 3 februarie 2014

Ce o sa-ti fac

Stiu ca esti tentata.Pe mine nu ma poti minti.
Ti-am observat retinerea atunci cand te-am apucat si tras spre mine si faptul ca n-ai avut curajul sa ma privesti in ochi. Te-ai fasticit si incurcat si m-ai imbrancit.Dar tremurai.
 Cautai sa te ascunzi cu mare chin dar pe dinauntru ma doreai atat de tare. Corpul tau te trada iar ,cum el deja isi imagina tot ce as putea sa fac din el si mai ales cu el.

Nu o sa fiu ipocrit. Imi place sa te privesc. Am o senzatie de satisfactie maxima sa te vad tremurand la cea mai mica atingere a pielii noastre. Vezi tu este suficient sa te ating cu un deget pe mana si corpul tau deja sa vibreze ca atins de cel mai puternic drog. Unul ce l-ar putea distruge.

Iti voi mai recunoaste ceva. Ma incita groaznic ideea ca te sperii. Faptul ca primul tau impuls e sa fugi si ca te-ai arunca de pe o stanca mai degraba decat sa-mi ajungi intre maini. Te sperie gandul ca nu mi-ai putea rezista.Te sperie ce ti-as putea face si mai ales cam cat de tare ti-ar placea.

 Spune-mi, daca ai fi a mea cum ai vrea sa te tratez?
 Nu te speria mie imi poti spune orice, solutia ta se afla in mine.
 Eu iti voi da tot ceea ce ai atata nevoie desi ti-o negi si o sa-ti placa de-o sa urli. De durere sau placere.Tu alegi. Imi voi plimba degetele prin crestetul capului, iti voi mirosi parul si sopti la ureche cam tot ce mi-ar placea si mie sa fac din tine. Tot ce trebuie sa faci tu dupa este sa spui da.

Nu visa la idei de a te lua cu forta. Eu voi sta si te voi privi de departe.
Tu vei veni la mine. Atunci cand vei fi pregatita. Iar eu te voi lua pe nepregatite. Cum o si vrei.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Vreau sa aud

O camera intunecata si doua umbre ce se priveau din directii opuse.
Respiratia era groaie si miscarile inexistente.
Amandoi isi alesesera pozitia,cat mai departe unul de celalalt.

-As fuma.
-Tu n-ai voie sa fumezi draga mea, nu-ti face bine, ai uitat?
-Nici sa-ti fiu tie draga nu-mi face bine dar nu ma vezi pe mine fugind.
-Te pomenesti ca voiai sa o si faci,nu?
-Interese multiple ma stopeaza momentan
-Altfel ai lua-o la fuga?
-Atat de tare incat n-ai putea sa ma mai prinzi.
-Oare? A fost vreodata asa?
-Au fost prea multe pentru a mai fi pomenite si eu am fost altfel.
-Tu mereu esti altfel, niciodata nu am stiut unde te indrepti,as putea zice ca ma faci curios mereu din ce in ce mai mult.
-Ce pacat, tu mereu ai fost la fel.
-Da? Si cum sunt?
-Mereu acelasi.Mereu mort dupa mine.
-Presimt ca sentimentele sunt impartasite.
-Presimti prost, eu n-am sentimente.
-Tocmai de asta te si iubesc,caci tu nu ma vei iubi niciodata.Fix cum merit.
-Poetic.