Era o cafenea usor intunecata si aveai senzatia ca esti in intimitatea unui dormitor.
Canapele erau mai comode decat un pat, prin urmare muzica din surdina, imi infesta creierul, ca un drog, cu ganduri perverse.
El cautase sa ma raneasca. Sa-mi zica faptul ca nu-s speciala. Ca poate nu merit tot ceea ce am. Dar mie nu-mi pasa.
Imi turnam whiskey si-l priveam. Mai beam putin, umezindu-mi buzele si dupa il priveam zambind. Se pare ca este adevarata zicala, cu cat bei mai mult, cu atat lucrurile iti par mai tentante.Sau oamenii.
Oare s-ar fi simtit bine, daca ar fi stiut, ca este doar un obiect sexual?
Ca-l privesc si ca dau doar impresia ca-l ascult si ca ma gandesc doar la sex?
Ma fascina linia gatului sau si felul nervos, dar hotarat, in care isi misca mainile.
Gesticula violent dar sigur. Ma ducea asta ,cu gandul, la hotararea cu care facea sex.
-De ce esti convins, ca nu pot sa am tot ceea ce-mi doresc?, i-o spusesem, nefiind atenta la discutie, asa deodata, sa-l intrerupt cu nesimtire si sa-l distrag.
'Pentru ca nu orice lucru este slab. Sau de vanzare'
-Nu tin minte sa fi cumparat vreodata ceva. Sau pe cineva. In general, mi se oferea cadou, pe o tava cat se poate de frumoasa. Singuranta maxima in aer si in mine.Ardeam.Acum ori niciodata.
'Esti sigura ca ti se ofereau sau ca-si doar satisfaceau ei, egoist, unele dorinte?'
-Cu mare placere, iti pot dovedi contrariul.
'Accept.' Si drumul spre casa s-a simtit ca doua secunde.Unele mult prea lungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu