Premonitie

Nu stiu ce era, nu stiu ce voia sa fie, nu stiam unde voi fi.
Oscilam des intre trairi ce mi le negam sau pe care mi le innecam in alcool.
Femeia in rosu exista, nu iubise niciodata dar se iubea prea mult pe ea insasi.
Si fix asta o facea sa se piarda incetul cu incetul..
Iar el stia.

-Tu trebuie sa-ti gasesti un barbat potrivit tie.
-A, da? Si cum ar fi ala?
-Pai ar avea tot ce n-am eu.
-Adica?
-Ar fi tanar si impulsiv. Inteligent si puternic.
Te-ar atrage prin faptul ca nu ti-ar ceda cu adevarat niciodata.
Adica, draga mea, s-ar juca cu tine dar tie nu ti-ar permite niciodata sa-l joci.
Pentru ca tie de fapt nu ti-au placut niciodata oamenii pe care poti sa-i calci.
-Cum am facut-o cu tine?
-Exact.
-Tu mi-ai permis sa o fac, stii asta.
-Da, am fost slab. Imi recunosc greseala.
-Greseala? Tu inca traiesti cu impresia ca se putea si altfel?
-Da. De ce nu?
-Cata aroganta.
-Poate as fi reusit sa te seduc.
-Cand? Atunci cand te ignoram total?
-Ma ignorai cu un motiv anume. Stiai ca nu suport asta.
-Da, faceai spume. Era dragut.
-Faceam mai mult decat spume, stii prea bine ca ma faceai sa ma simt ingrozitor.
-Te pomenesti ca nu-ti placea.
-Chiar deloc.
-O faceam anume. Stiam ca esti gelos.
-Da,sunt si totusi imi povesteai..
-Bineinteles, aveam nevoie de un sfat si daca mai raneam in acelasi timp pe cineva, asta nu putea sa insemne decat si mai multa distractie pentru mine, nu?
-Cat cinism.
-Multumesc.
-Stii..incep sa cred ca barbatul potrivit pentru mine nu exista.
As putea desigur sa ma multumesc cu cineva ca tine, dar tu chiar vrei sa te sinucizi in curand?
Sau as putea sa te crut si sa sper in continuare.
-Eu as zice sa nu ma cruti..
-HAHA. Desigur ca ai zice asta.
-Ma cunosti bine si stii ce simt pentru tine.
-Din pacate. Erai mai interesant cand nu ma placeai.
-Da. Mi-ai mai spus asta. Tii sa mi-o tot amintesti
-Imi place sa te chinui.
-Evident.
-Daca el ar exista...cred ca mi l-as dori mort. Adica sincer, chiar cred ca mi-ar veni sa vomit de nervi.
-Da? Asa de mult iti urasti sentimentele?
-Mai mult decat atat. Cred ca nu m-as suporta.
-Esti o copila. Ai adora sa fii indragostita. Te-ar provoca.
-M-ar face si mult mai slaba..Mai vulnerabila.
-Exista putere in vulnerabilitate. Este un alt prag, unul peste care trebuie sa treci, sa inveti sa-l controlezi, daca nu simti asta nu vei sti niciodata.
-Tu de unde stii asta?
-Pai te iubesc pe tine, nu? Si inca respir.
-Inca.
-Da, bine zis. Inca.

O pisicuta.

-Pisicuta, unde te ascunzi?
Priviri pierdute, gesturi ce tradeaza.
-O sa faci frumos pentru mine?
Stii cat te tare te-as atinge?
Intuiesti tu oare unde?
Te rog fugi.
Iti dau un avans de o zi.
Vezi daca te poti ascunde de mine.
Si daca nu te-as cauta, oare ai putea tu sa ma gasesti in altcineva?
Mi-ar placea sa te vad cum incerci..
Oare in ce te-ar transforma asta?
Asa crezi tu ca ti-ai gasi puterea?
Oh..cata inocenta.

-Nu ar trebui sa-ti vorbesc.
-Si totusi o faci.
-Nu ma pot abtine
-Nu poti sau nu vrei?
-Vreau..si asta este problema. Imi doresc prea mult.
-Dragut.
-Nu stiu ce-i atat de dragut..eu simt ca-mi semnez sentinta la moarte.
-Oh..nu cred ca o sa mori de la atat. O sa patesti alte lucruri.
-Asta suna infricosator cumva
-Este.

Mult prea mult

Te iubesc, te urasc..
Acela fara nume ma priveste din intuneric si mereu vede in mine.
Stii ca mi-am dorit sa fii tot, pentru ca fiind asa sa vii tot la mine.
Imi place sa te privesc cum dormi.
De ce zambesti prin somn?
Iti dai seama ce satisfactie am avut, sa fii tu doar cu mine?
Cum era? Inchide ochii, ai grija sa-ti creasca gheare si gemi.
Simte doar cat sa-l omori si apoi simte pentru tine.
Eu n-am fost niciodata aici sau a ta.
Si o stii.
Te provoaca.
Ce mi-ai face?
De ce ma privesti asa?
Sunt tot ce nu trebuie sa ai.
Si tot ce meriti.
Traiesc pentru atunci.
Cand nu sunt si nu esti.
Placerea doare, nu stiai?
Suntem limitati de carne si de noi.
Dar cand limita dispare corpul este ingrozit.
Nebunia este un cuvant,placerea un pacat bine ascuns.
Cine n-ar innebuni la atat de mult?

O fetita nebuna.

-Fetito, tu o sa mori.
-Da? De ce? O sa ma omori tu?
-Nu, o sa o faci tu singurica.
-Te-ar excita asta? Despre asta vorbim de fapt, nu?
-Nu.Imi place de tine vie..
-Stii ca nu-ti apartin,nu?
-Te alinti.
-Crezi? Inca crezi ca ai cum sa ma ranesti?
 Ca ai reusit vreodata?
-Stiu ca am reusit. O simt si o vad.
-Da..mi-amintesc. Actiune si reactiune, nu?
 -Exact.
-Ti-a scapat insa ,.ceva foarte important
-Ce anume?
-Eu. Cine-s eu? Ce sunt eu? De la ce a pornit totul?
-Totul a pornit de la teoria ta ca oricine te va dori va ajunge ranit din cauza asta.
-Exact. Si cum stam?
-Tie inca-ti place sa crezi ca ai o putere asupra mea.
-Asa-i. Am.Vrei sa stii care-i?
-Uimeste-ma.
-Tu ai nevoie de mine dar eu n-am nevoie de tine. Asta-i cruzimea adevarata de fapt. Tu vrei sa suferi pentru ca sa simti ceva dar eu nu am nevoie sa te fac sa suferi nici macar ca sa ma simt puternica. Eu stiu deja ca-s puternica si stiu ca si tu o simti. Eu sunt satisfacuta deja fara tine dar tu nu esti fara mine.Nu poti fi. Ai nevoie de reactia mea.
 Acum. O sa fii cuminte?
-Deocamdata.
-Pana cand o sa ataci iar, nu?
-Da.
-Te astept.

Oh, Lilith!

Cuvinte nespuse.
Ani.
A trecut oare atat de mult?
Totul este neclar uneori ..si totusi.

Oh...Pentru tine..
-Pentru mine..ai..?
-Da. Pentru tine da.
-Nu m-ai uitat?
-Cum ar putea sa te uite cineva?
-Termina. Stii ca mi-e greu sa rezist.
-Ah.Chiar vrei sa-mi rezisti?
-Nu.Vezi? Ma cunosti foarte bine.
-Te-as cunoaste si mai bine..
-Cum n-a facut-o nimeni vreodata?
-Cum n-ar reusi vreodata cineva sa o faca..

In pielea mea

-Sper ca esti fericita. Desi mi-inchipui ca ai avut deja o groaza de iubiti.
Un mesaj pierdut in negura timpului.

Ah. Iubiti?Eu? Zambesc la inocenta acestui termen, ca o copila usor egoista.

De ce ar presupune ca as iubi as usor? M-a cunoscut asa de putin?
A ramas fascinat la atat de putin din mine?
Mi-l amintesc perfect, atat de consumat de o dorinta mai puternica decat si-a imaginat vreodata. Una ce ameninta in orice moment sa-l distruga. I se transmitea in fiecare por, in fiecare privire, in fiecare atingere si totusi... Era atat de distant. Atat de departe.Oare pentru ca-l tineam eu acolo?
Atat de vulnerabil si tanar..

-Ai putea sta aici. As fi totul pentru tine. Tata, iubit, amant, invatator.
Te-as invata orice din politica,economie,arta si istorie.
Ti-ar placea viata mea. Ritmul ei. Oamenii ei.
-Te-ai gandit vreodata ca nu-i apartin ei? Ca-s ceva salbatic, deloc usor de stapanit?
-Ce esti tu...poate fi cizelat.
-Oare? Esti sigur ca tot ce sunt nu s-ar intoarce impotriva ta si te-ar manca cu totul de viu?
-O parte din mine spera sa..alta sa nu.
-Cea ce spera sa..O sa te distruga.
-Sper,,,

Bea si uita, Whiskey tare. Ai uitat deja?
Danseaza. Dres musai negru. Inima rece.
Poarta rosu, simbolizeaza pasiunea.
Tu n-ai treaba cu asa ceva. Tu ucizi.
Tu i-ai ucis pe toti.
''Esti atat de frumoasa!' Da? Sufera atunci. Intoarce si celalalt obraz.
O sa gemi frumos,oare?
Am auzit ca-ti place dur.

De ce nu l-ai vrut pe el. De ce nici macar pe celalalt?
De ce fugi? Unde crezi ca o sa te poti ascunde?
Crezi ca moartea te va elibera?
Ca o sa pici si asa totul se va sfarsi.
Ca demonul din tine nu va urla?
Ah copila inocenta si proasta, tu te-ai nascut sa ai tot. Sa fii tot. Sa respiri tot.
Tu te-ai nascut sa fii tot ceea ce altele n-au avut curajul sa fie.
N-ai sa crapi pentru un moft.
N-o sa ai constiinta pentru ca pe aia ai omorat-o prima.

Ti-amintesti prima gura de whiskey? Ai baut-o pe toata. Si dupa toata sticla. Si cand toti au adormit tu te uitai pe geam si radeai. N-aveai nimic. Mintea ti-era limpede si n-aveai o frica,
Atunci ai realizat ce esti?
Si el? Crezi ca te-a vrut? Ca a vazut in tine ceva ce altii nu indrazneau?
Ca te privea lung vazand femeia ce putea fi?
Ca te-a iubit putin pentru ca era usor slab?
Nu stii. Pentru ca nu ti-a pasat.
Pentru ca ti-ai ascuns adevarul mereu.
Ei te iubeau pentru ca tu te iubeai.
Mereu te-ai iubit mai presus de orice.
Te-ai imbracat in piele doar ca sa arati uman.
Dar pe dinauntru tu stii ce esti,
Iar ei..
Mereu te vor iubi orice ai indrazni sa fii.

Cine sunt?!

-Zi-mi.
-Nu.
-De ce nu?
-Nu meriti.

Respiratia lui umeda pe gatul meu si o asteptare ingrozitoare.
Si acum...
-Te las.
-Dar..eu vreau..
-Nu.Nu vrei.
-Da.

Cine sunt? Cine am ajuns?
Ea ma vrea. El ar muri pentru. Altu nici macar nu este aici cu mine si tot ma vrea. Si El ma vrea si eu nu stiu ce-i cu mine.
Am stiut vreodata? Eram in rosu si pe tocuri si o agatam pe Ea.
Ii zambisem increzator si ma sprijineam de bar. Era rece si ironic imi placea asta. Si ea ma placea.
I-o vedeam in privire.
Priviri egoiste. Priviri pline de invidie.
De ce ai tupeu sa fii asa. Cine esti. Ce ti s-a intamplat? De ce zambesti asa? De ce atragi?

Nimeni.Nimeni nu conteaza.
Chiar ai uitat?
Danseaza ca si cum maine nu conteaza.
Ca si cum maine poti muri.
Sa nu-ti fie frica de nimic.
Sa simti si atat.
Nu gandi.
Nu forta.
Nu controla.
Simte.

''Nu ma asteptam sa te gasesti aici!''
-De ce nu? Te pomenesti ca acum te simti naspa.
-''Pai..avand in vedere starea in care sunt..'
-Pai vezi?
-''Nu. Nu intelegi. Eu voiam sa uit si de tine. Nu sa dau peste tine.''
-Eu cred ca te bucuri.
      Nu se poate ascunde. Ah. Ce evident este totul.Ce plictisitor.

''Cred ca tu suferi de mania aia de a vrea sa fii dorita/placuta non stop de cineva.De fapt de toti.''
 -De ar fi totul atat de simplu. Nu-s asa simpla.

Si el.Toti. De ce?
-Nu.

Lumea este un vis bazat pe impulsuri. Unul care daca ne conduce, ne aduce orice.
Este o lume fara reguli bazata pe senzatii pure.
Una in care am trait prea multi ani.
Anii se intrepatrund si ameninta sa ma inghita,
Cine sunt? Pai sunt oricine mi-am dorit vreodata sa fiu.

O fata de 18 ani.

Initial a ras.
Nu-si intelegea puterea.
Se gandise ca-i o fata tipica de 18 ani desi stia adevarul.
Totul a lovit-o insa din plin. Fascinatia lui. Puterea venita prea repede. Lacrimile lui.
Si printre ganduri, idei, senzatii, totul devenise confuz.
Ce devenise? Ce urma acum?
Isi amintise de senzatia ce i-o daduse haina de piele la 16 ani.
Cum se mula perfect pe ea si fascina.

Isi amintise de el si cuvintele lui''Esti oribil de inteligenta.Tu esti cea rea dintre noi doi.''
Si acum..confirmarea?
Avusese macar nevoie de una?
Privea in jur si-si cauta o palma. Revino-ti la realitate. Ceea ce faci este periculos.
Dar ea nu venea pentru ca toti erau socati si fascinati.

Sadicul indragostit.

Intimidare.
Pica pe jos si sufera.
Eu cumpar oameni, eu o sa te fac sa cedezi.
Da, el era agresiv.
Fierbea.
Bun. Si eu fierb, o simti?
Loveste-ma. Sunt deschisa. Ataca fix aici. Aici sunt sentimentele. Aici este frica. Da.
O sa te atac. O sa ma panichez. O sa ma enervez. Asta vrei. Asta vrei sa simti.
Ti-o arat. Musc bine. Iti place.
Vrei mai mult. Incerci iar. A doua lovitura N-ai cazut fetito?
Nu inca. Incearca iar. Mai tare.
Nu te plac. Nu m-ar atrage niciodata cineva ca tine.Imi place cum te minti singura cu ideea ca ai putea.
-Da. Foarte bine. Imi place. Ai terminat?
-Nu inca.
-Continua, te rog.
-Imi place sa te vad nervoasa. Imi arata vulnerabilitate asta. Mereu ai fost vulnerabila.
-Da..
-Tu urmezi.
-Si totusi tu inca imi vorbesti.
-Da. Cred ca ai ceva.
-Crezi sau esti sigur?
-Uneori sunt sigur.
-Uneori sau fix acum?
-Si acum.
-Si mai cand?
-Cand te vad asa ca acum.
-Te enerveaza calmul meu?
-Da.
-Vrei sa ma afectezi?
-Da.Mi-ar placea asta.
-Si sa ma faci sa sufar?
-Da. Foarte mult.
-Si cum iti merge pana acum?
-Prost.
-Ti-ar placea sa ma enervez?
-Nu...
-Dar?
-As vrea sa stiu daca am vreo sansa la tine.
-Nu ai.
-Nu pot sa-mi doresc macar sa am una?
-Desigur. Si mie-mi place sa te vad suferind.
-Pentru ca te dezgust?
-Si asta. Esti o persoana ordinara, ce-i drept.
-Asta nu inseamna ca nu ne-am intelege bine.
-Da? Crezi tu?
-Sunt convins.
-Instinctele tale sunt cam deviate de la natura. Deranjate chiar.
-Si ale tale nu-s?
-Uneori. Ocazional. Poate sau poate nu.
-O simt.
-Cred ca incepi sa-ti dezvolti niste tendinte..ciudate.
-Da. Incep sa te plac pe tine.

Arata-mi tot ceea ce esti

Nu stiu cum de m-am gasit exact asa.
Picioarele ma dureau de la tocurile cui ce m-ar fi dezechilibrat oricand.
Dar eram tinuta bine.
Simteam zidul cum imi atingea palmele si mi le zgaria.
Gatul mi-era strans si privirea-mi amenintatoare Ce poti sa-mi faci?
-Sa ne bucuram de seara.
-Si de frig?
-Mai ales de frig.
-Nu-s sigura ca-mi place frigul.
-Vezi cum minti?
-Ok. Imi place.
-Frigul?
-Si el.
-Si mai ce?
-Da-mi drumul si-ti arat.
-O sa fii cuminte?
-Niciodata.

Respir adanc. Chiar era frig. Sa amortesti nu alta. Dar totul este un vis oricum, nu?
Nu existam de fapt pana in clipa in care simtim. Si totul era intens.

-Esti gelos?
-Nu.
-Minti,
-Nu.

Ma imbrac in rosu. Ma imbrac in negru. Ma dau des cu tus negru la ochi.
Arat ca un diavol. Arat ca o ispita. Rad prea mult. Visez des. Nu mi-e frica de nimic.
Mi-amintesc ca demult era sa mor de la prea multa bautura.
Corpul imi reactionase bizar si tremuram. Inima ma intepa.
N-aveam nici un regret dar uram faptul ca trebuia sa mor asa de repede.
Dar frica..frica n-aveam.Nu cred ca mi-a fost vreodata frica de ceva.

El imi zambeste ciudat. Exista pasiune in privirea lui. Viata.
Ma priveste intens si-mi spune Arata-mi. Arata-mi tot ceea ce esti.

Si eu-mi amintesc de tot. Moarte.Viata.Trecut.Prezent.Suferinta.Pasiune.Putere.
Toate-n mine si totusi nimic nu conteaza. Nimic n-a contat vreodata.
Inchid ochii si corpul imi este cutremurat. Simte si reactioneaza fara frica.
Condu si fascineaza. Simte tot ceea ce nimeni n-ar trebui sa simta pentru ca ar innebuni si transmite mai departe. Bucura-te de ceea ce auzi. Atinge si misca-te.
Da-ti capul pe spate si simte de ce iadul apartine celor norocosi.
De ce placerea este interzisa.
Sufera pentru ca placerea doare.
Si apoi...revino inapoi de unde ai plecat.
Alta dar mereu aceeasi.
Zambeste.
Adori ceea ce esti.
Si o stii.

Excitarea de ieri si de azi

Nu stiu daca ce se simtea in aer..era frica.
El spunea ca este mai mult de atat dar ceva il trada, o anumita nesiguranta in voce.

Ma trezisem cu o dorinta ciudata.
Simteam caldura zilei, cum se lumina camera si-mi doream sa zbor. Sa dispar. Sa plec fara sa anunt. Sa ma urc in alt avion si sa nu stiu unde va ateriza. Un zgomot insa m-a scos rapid din visare.
-Pentru tine .Si a disparut,
 Trandafiri rosii. Urasc trandafirii rosii. Oare atat de banala ii par?
O femeie tipica pe care seara o duci la cina, ii dai un vin bun, niste trandafiri si ea te iubeste?!
Se simte speciala?! Simte ca merita sa primeasca ceva pe o tava de argint, sa fie frumoasa si atat.
Sa fie iubita tipic si atat.

Revine. Iti plac?
-Sunt minunati.
-Atunci de ce i-ai lasat pe masa? Vrei sa ii pun eu intr-o vaza?
-Fa ce vrei.

Si cobor. Si simt un nod in gat. As zice ca-i plictiseala dar de fapt este frica de banalitate.
Imi prind parul lung privindu-ma in oglinda, mecanic, neschitand pe chip nimic.
Simt ca te-am suparat.
-Nu. N-ai cum. Si gandind.. (N-ai cum sa ma atingi cu nimic oricum.Esti slab.)

-M-am gandit sa mergem la..
-Este perfect. Ma duc in camera. Sa vii sa-mi bati in usa peste o ora jumatate. Fix.

Deschid laptopul.
-Esti acolo? Doamne! Cum este in Paradis?
-Tu, cum crezi?
-Banuiesc ca foarte bine.
-Mda.

Imi trag ciorapul matasos,mecanic,pe picior. Este cald. Pot purta portjartier.
Daca ma imbrac in rosu o sa pot sa simbolizez oare inima asta blestemata ce o am, ce este sangeranda?
Se va potrivi oare ? O sa observe vreo cineva? Sau o sa ma amuz doar eu de cinismul situatiei?
Sa terminam odata.

-Arati...
-Da.Stiu.Sa mergem.
-Trebuie sa-ti zic unde mergem.Locatia este in apropiere si are..
-Nu.Nu trebuie. Nu vreau sa stiu. Surprinde-ma?!

La un 5 ani diferenta, putin sau mai mult.
Alta eu. Alt el.
-Simt nevoia sa te iau acum de aici.
-Da? Ce gest m-a tradat?
-Toate. Ai facut-o pe blonda aia sa te viseze foarte frumos la noapte si dupa ai lasat-o de una singura si dupa te-ai apucat sa dansezi.
-Stii ca-mi place sa dansez.
-Asa?
-Nu-ti place cum dansez?
-Oh ba da. Si mie si la toti barbatii ce te-au vazut.
-Haide. Nu cred ca m-au vazut chiar toti.
-Ma tem ca da.
-Asta este. Ce pot sa fac acum?
-Poti sa te ridici de pe scaun acum, daca nu vrei sa te ridic eu.
-Ridica-ma tu.
-Daca te ridic eu, o sa faci ce vreau eu.
-Fii convigator.
   Si deodata nu mai pot sa respir cum trebuie dar nu pentru ca am un nod in gat.
   O mana imi presioneaza gatul si alta ameninta sa ma distruga, de prea multa placere. Si iesirea este atat de departe..