sâmbătă, 10 mai 2014

Oameni imperfecti

Ochii lui nu erau goi, caci nici el nu era asa.
Pretindea insa ca ar fi pentru a-mi face concurenta.
Sa fi vrut sa castige,de asemenea?

Intrebari imi apareau, la fel de des cum se departau de mine.
Savuram momentul fara frica viitorului.
Nu-mi pasa de el sau de timp.

Dar curiozitatea exista.
Ce va urma in continuare?
Ce mai poate face?
Cat de urat o sa decada?

'Nu exista oameni ce sa nu simta.'
-Spui asta pentru ca tu asa simti, sau pentru ca,speri ca eu sa o fac?
-Cred ca putin din amandoua.
-Atunci stim amandoi unde gresesti,nu?
-La faptul ca ma indoiesc de mine dar cred in tine?
-La faptul ca tu inca crezi.
-Sa-mi arunc speranta pe geam si sa traiesc ca un nebun?
-Sa traiesti. Nu stiu si daca sa fii nebun.
-Pentru ca sunt deja?
-Pentru ca amandoi vom fi mereu ceea ce suntem
-Si ce suntem?
-Nebuni.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu