Unde crezi ca fugi?

"Eu am ceva probleme.Cred ca sunt nebuna.Dar partea buna este ca voi fi mereu sincera cu tine."

Si gata.De atunci totul devenise iad.
Indoieli. Intrebari. Extreme la nesfarsit.
Ma doream cand legata, cand disparand.
Peretii ma sufocau, nu mi-era nimic comun si totusi ma vedeam respingand orice.
Noul nu ma mai atragea.
Si pe el il uram.
Il uram atat de mult incat mi-l doream mereu langa mine.

Otrava mea necesara.Singura de care am avut vreodata nevoie.
Zidul de care sa ma izbesc cand vreau sa ma doara.

Si toate, intr-o perioada in care as fi jurat ca nu ma mai poate durea nimic.

Sunt in rosu si ard.Toti din jurul meu sunt inghetati si eu ii privesc cu o bucurie de care nu ma mai credeam in stare. Ii simt slabi. Si daca as uita..pentru o clipa, pentru un moment perfect, pentru mine, ca el nu este fix in spatele meu, zambind, as ingheta si eu ca ei toti. Dar eu ard si el stie. Stie si de ce, de aceea-mi si zambeste.
"Iti place?"
-Stii prea bine ca da.
"Stiu dar imi place cand o spui."
-Bineinteles.
"Unde crezi ca fugi? Crezi ca o sa-ti dau drumul doar asa ca ai tu chef?"
-Nu.
"Dar?"
-Vreau sa te vad cum o faci.
"Nu-mi place de mine cand sunt asa."
-Tie nu.Dar mie da.
"Orice iti face placere."
-Da.TU.