Te urasti? Si eu.

Eram pe jos.
Bocanci de piele si atitudine distructiva.

Imi presasem mana pe jos si niste cioburi sau ceva similar imi deranjau buna dispozitie.

-Ce dracu e pe jos? E atat de murdar aici!
-Chiar iti pasa?
-Nu-mi mai pasa de nimic.
-Asta suna tentant. Esti sexy.
-Eu sau cracii?
-Si cracii si tu.
-Normal.
-Auzi de ce noi...nu?
-Pentru ca-mi place sa te chinui.
-Nu ma simt chinuit?!
-Te ascunzi bine.Orice barbat este chinuit de faza asta.
-Bine, nu neg ca mi-ar placea maxim sa te intind chiar aici pe jos si sa tot dau in tine.
-N-am sa intreb la ce te referi exact.
-Da, nici n-ai inteles ce am vrut sa zic.
-Prefer sa nu inteleg.
-Ca intotdeauna.
-Te simti frustrat?
-De tine da.
-HAHAHA. Am ajuns sa fim sinceri?
-Crezi ca mi-e rusine sa fiu sincer?
-Nu. Te stiu nesimtit.

-Bei?
-Da-mi.
-Iti place?
-Imi placi tu.
-Poftim? Pe bune? Sau am baut eu prea mult?
-Facem vreo ceva, sau nu?
-Nu. Nu inainte sa stiu ceva. Tu te urasti?
-Da. Ce conteaza asta?
-E simplu, vreau sa ma vrei , nu sa ma lasi sa te am doar pentru ca te scarbesc.
-Nu ma scarbesti.
-Atunci?
-Ma urasc.
-Si de ce ma folosesti pe mine?
-Pentru ca si tu te urasti.

Chinuita

Nu orice lucru este corect sau decent.

Par cret si fustite scurte de tul.
Portjartierul este ascuns dar intuiam ca este acolo.

Intuiam si ca ii place sa tipe. Nu zgomotos, infundat si chinuit.

Orice inocenta merita sa fie violata sau nu merita dar o cere.

Se gasea presata de perete.
Nu, nu m-ar fi lovit.
Inghetase in incantare.
Ma privea direct si instigator.

Ma gasisesem curios, degetul imi alunecase in sus si se oprise in materialul dantelat al ciorapului legat metodic dar cu scop precis, intr-o fasie de material elastic negru.
 Il urmarisesem in sus pana cand un tipat de soc ma trezise.
Ah, am avut dreptate, chiar faci frumos.

Vreau sa vad cum faci cand te chinui.
POFTIM?
Mana imi alunecase prompt pe gatul ei, il intoarse brusc intr-o parte si o muscatura o gasise mult mai usoara si doritoare in bratele mele.
O incheietura i se incordase. Se zbatuse sa scape. Trist cliseu.
Cred ca altceva iti doresti tu de fapt, nu?

Daca da. Arata-mi.
Voi sta aici pe scaun si te voi privi.
Doar ca nu voi reactiona in nici un fel.
Te voi lasa sa ma atingi oriunde doresti si cum doresti.
Nu te voi atinge decat daca nu voi simti placere. Si tu, vrei sa-mi oferi asta nu?

Da.
Poti incepe.

Vrei sa te doara?

Se trezise ceva in mine.
Ma detestam.

De fapt mai rau decat atat, mi-as fi rupt carnea de pe mine singura, daca as fi avut cu ce sa o apuc.

Trebuie sa folosesti pe cineva.

Bineinteles mintea mea gasea mereu
solutii simple si usor de aruncat la gunoi, in altii.

Victime colaterale?

Cui ii pasa? Victime. Victime suntem toti, macar sa ne faca placere asta in vreo forma.

Ma gasisem gandindu-ma la el si apoi la ea.
Chiar aveam un dubii. Pe cine sa aleg?
Un telefon a schimbat totul si acum ma gaseam in fata lui.
Rosul de pe buze si haineele trebuiau sa-mi ascunda slabiciunea.
Imaginea este totul.

-De ce nu bei mai mult? ma intreaba el direct, aproape bucurandu-se de vreo imagine din mintea lui
-Urmeaza sa.
-Bei de bucurie sau de tristete?
-Nici una, nici alta.
-Dar?
-Vreau sa mi te fac mai interesant.
-Daca-ti displac atat de tare, de ce ai acceptat sa ma vezi?
-O forma de masochism latenta.
-Ah, vrei sa te doara? In ce forma oare?
-Singura forma placuta.
-Placuta pentru altii poate..dar pentru tine..si avand in vedere cat de mult ma 'placi'..
-Intocmai. Te-ai desteptat pe parcurs sau deja am viziuni de la alcool?
-Sa dam vina pe alcool.
-Deja ti-am luat-o inainte.
-Nu m-as fi asteptat la altceva de la tine.
-Ma vezi ca fiind atat de sus?
-Imi place sa te vad de jos in sus, ce-i drept. E o pozitie ce ma incanta.
-Trebuie sa-mi reamintesti asta.
-In 10min? Vreau sa fiu sigur ca termini acel pahar.
-Ma preferi beata?
-Te prefer fiind tu si tu rar esti tu cu adevarat.
-Ha! Einstein!

Te voi distruge

-Hai sa-ti zic eu exact, ce vrei tu de fapt.
 Sa ma pun in genunchi si sa te rog.
 Sa ma umilesc. Sa ma distrug. Sa-ti urlu numele.
 M-ai vrea distrusa bucata cu bucata.
 Dar ghici ce? Nimic nu ti-ar da inapoi puterea ta.
 Puterea ta ai decis demult sa o pierzi in fata mea, si ghici ce? Nu o poti avea inapoi.
 Nu poti avea nimic de la mine.

-Atunci..o sa incerc din ce in ce mai mult. Pana voi reusi.
-Si daca ceea ce vrei tu, nu este de vanzare?
-O sa iau tot ceea ce-mi doresc cu forta?
-Doar nu ai fi capabil sa ranesti persoanele din jur, ce nu au nici o legatura cu noi, pentru ca sa castigi un rahat de argument?
-De ce nu? Tu nu ai facut-o cu mine?
-Nu este vina mea ca ai prieteni slabi sau ca ei ma vor.
-Nu desigur, dar este vina ta ca nu te-a deranjat acest aspect niciodata.
-De ce m-ar deranja? Tine de putere..si apoi este unul dintre multele avantaje, ce le voi avea mereu in fata ta.
-Avantaje datorate faptului ca esti femeie
-Sau ca sunt mult mai buna decat tine..la asta. De fapt la orice.
-Atunci de ce nu ai fi si mai buna, tot langa mine, ca inainte?
-Pentru ca tu ma vrei pe mine. Tu vrei ceea ce reprezint. Atat.
-Stii ca lucrurile se vor agrava. Nu vad de ce nu vrei sa renunti.
-Pentru ca tu esti cel ce moare pe zi ce trece mai mult. Ce este consumat de ura si de dorinta. Nu eu.
 Inca crezi ca ma poti rani? Atunci o sa te sperie ceea ce te asteapta.
-Astept cu mare placere.
-Sunt convinsa.

Cine este el?

Mi-ar fi placut sa fumez.
Nu ma deranjeaza sa fiu goala in fata unui barbat, dar ma deranjeaza intrebarea pusa.

Cine este el?

Nu vreau sa ii dau numele.
Nici nu stiu de ce ma enerveaza sa vorbesc despre el, dar in acelasi timp ma gasesc fascinata in continuare.

Un barbat intreband de alt barbat.
Ca sa ce? Se definesc femeile oare dupa barbatii ce i-au cunoscut?

Barbatii sunt irelevanti, dar sentimentele ce le pot trezi in unele femei, sunt vii.

El ma facea sa ma simt vie?
Stiu ca ma simteam pierduta si agresiva si chinuita. Era un mix ce ma omora.
Si catalizatorul? Un El.
Nici nu mai stiu daca el fusese combinatia perfecta pentru chinul meu, sau o reproducere a proprie-mi minti ce-si cauta dementa.

Sunt intrebata : De ce ai renuntat la el?
-Ca sa-mi sporesc placerea.

-Cum poti simti placere daca renunti la un lucru ce ti-l doresti atat de tare?
-Masochism mental si emotional?
-Iti place sa te chinui dar nu lasi pe altul sa o faca pentru tine?
-In cazul lui mereu a fost asa.
-Nu te-ai intrebat niciodata cum ar fi facut-o?
-Stiu cum ar fi facut-o. Ar fi intors tot ceea ce sunt impotriva mea.
 Ar fi vazut in distrugerea mea inceputul unei noi iubiri.
-Dar tu nu poti iubi.
-Nu pe el. Niciodata pe el.

Nu ma atinge

Nu vreau dementa si extaz.
Nu.
Chiar nu innebunisem. Desi o simteam.

Ma trezisem avand sentimente confuze, sau ele se trezisera in mine.
Nimic nu era clar, dar instinctele erau aprinse.
Ele ardeau intens si ca o lava furioasa, ma ucideau pe dinauntru.
Si el te ucide.
NU. Nu vreau sa stiu.

Nu am ajuns in apartamentul lui.
Nu am luat acel pahar in mana.
Nu l-am privit direct in ochi
Nu m-au tradat ochii si nu i-am simtit pe ai lui privind direct in mine.
Nu.

-De ce ti-e frica?
-De mine. Stii prea bine.
-De tine in preajma mea?
-De mine in preajma oricarei persoane ce o doresc.
-Ar fi atat de rau sa ajungem sa rupem totul de pe noi?
-Pentru tine da..pentru mine nu-s sigura.
-Ti-e frica de faptul ca ti-ar putea placea prea tare?
-Nu chiar. Tu esti cel caruia i-ar placea la nebunie totul.
-Crezi? De ce nu ma simt convins?
-Esti convins. Ai fost convins din prima clipa in care m-ai vazut.
Ai visat in ce fel fac cand esti in mine. Si..te-a enervat faptul ca nu vei afla niciodata.
Poate o parte din tine si-a adorat agonia, iar alta, m-a asociat direct cu ea.
-Mi-ar placea sa te asociez cu multe lucruri 
-Se vede. Nu poti fi decat previzibil.
-Spune-mi ce vrei. Trebuie sa existe un punct culminant.
-Vreau sa te vad la pamant.Imi doresc asta mult prea tare.
-Pot fi. Doar daca esti tu deasupra mea.
-Tentant. Oriunde imi doresc deasupra?
-Oriunde.
-Ok, Intinde-te pe podea si inchide ochii.

Si niste tocuri, strapunsesera adanc, atat pieptul cat si bratul odata hotarat dar astazi lipsit de orgoliu, al barbatul ce avea sa devina.

Ce pozitie preferi?

Problema nu consta nici in ura si nici in atractie. Nu consta in acea incapere si nici in privirea lui directa.

Problema mea era cu mine, si cu faptul ca el o ghicea.

Totul era strans si apasator. Incaperea. Semi-intunericul. El.
Imi placea la nebunie totul.

-Ce drog preferi?

-Whiskey sec. Ma stii doar.

-Te stiu, dar tot nu pot sa inteleg, cum il poti bea asa.

-Imi plac lucrurile tari. Desi..nu ma afecteaza.

-Ne jucam in cuvinte sau in fapte?

-Ne jucam cum vreau eu.

-Imi placi. De cand te-am vazut imi placi. Dar nu m-am gandit ca ai fi asa curajoasa.

-De ce nu? Chiar asa slab esti in fata aparentelor?

-Nu-i vina mea. Arati ca o copila, te imbraci ca o femeie si zambesti ca un demon. 
Ce vrei sa fii astazi? Ce pozitie preferi?

-Nu poti sa ghicesti? Vreau sa ghicesti.

-Sa vedem. Tocuri inalte. Cui. Tinuta office si manusi de piele. Stramte. Sa ingenunchez sau sa fug?

-Prima varianta.

Captiva in mainile lui

-Cred ca ceea ce ne sperie, ne face in acelasi timp vii.

-Nu vad ce as avea asa de speriat. Te sperie increderea unei femei?

-Nu increderea. Motivele din spatele increderii ei. Ce o motiveaza. Ce o face vie.

-Egoismul?

-Stii prea bine frumusete, ca vorbim de lucruri mult mai grave.

-Narcisism?

-Ala iese la iveala doar atunci cand te simti singura. In general nu esti asa.

Are de gand sa-mi dea drumul?  Eram prinsa destul de urat, in mainile sale, ce-mi fortau incheieturile.
Gasise amuzant sa ma preseze de marginea unei mese, si sa ma forteze sa raman asa. In picioare, incapabila sa ma misc in dreapta sau in stanga, ascultand. Iar eu nu-mi doream sa-l ascult. Dar voiam sa-l ranesc. Atat de tare.

-Atunci?

-Tie-ti place sa provoci, dar nu-ti asumi niciodata riscurile actiunilor tale. 

-De ce as face-o? In orice situatie tu ai fi mereu cel disperat. Imi cam ofera un plus de putere asta, nu crezi?

-Sa nu-mi oferi satisfactie?

-Sau nimic altceva. Dar lipsa satisfactiei mentale, te-ar durea cel mai tare.

-Pentru ca sunt acelasi nesimtit, egoist si obsedat de putere, ca si tine?

-Da. Plus indragostit. M-ai tine apasata de aceasta masa pentru totdeauna, inchisa, pierduta de restul lumii, in aceasta casa, dar n-ai fi fericit. Faptul ca eu as incerca sa fug mereu, te ucide.
Nu ma poti tine. Pentru ca eu nu te iubesc. Pentru ca eu nu-s vulnerabila.Dar tu esti.

-Ce-ti doresti? Ce pot sa-ti dau?

-Libertate.

-Nu-ti pot da asta

-Atunci vei suferi.

Stai cuminte

Nu tot ceea ce ne dorim, ne este accesibil.
Si ghici ce? Ne place sa fim chinuiti in felul asta.
Sa ne imaginam senzatii netraite.

El era o situatie netraita. Una dupa care tanjeam.
Iar eu? Eram un mister ce-si urla dezvaluirea.

Si..totusi. El era barbatul, in fata caruia tremuram, atunci cand imi oferea, calm, o ceasca de ceai.

Oare a pus ceva in ceai? Oare disperarea lui a atins cote maxime?

Oare data trecuta l-am presionat destul, miscandu-mi in trecere, genunchiul, de al lui...

Tanjeam sa-mi faca rau? Sau tanjeam dupa un moment lipsit de control?

'Stai cuminte' si-mi intinse o ceasca de ceai, cu un ceai nou, cu o tenta albastra.
-Sa te intreb ce ai pus in el? Sau sa beau si sa sper ca este ceva tare?
'Efectul placebo este fascinant. Unii dau vina pe niste pastilute, altii pe alcool, tu pe ceai?'
-Sa dau vina pe mine?
'Ar fi asa de ingrozitor? ' si un zambet ii aparuse pe chipul ce, in permanenta, ii era rece.
-Stii ca nu-s o femeie facuta pentru asta. Stii ca nu ma pot stapani.
'Stiu. Tocmai de asta si esti fascinanta. Esti toata nervi, si niciodata nu stiu cand vei exploda.'
-Oricand imi convine.
'Ti-ar placea sa ma chinui? Nu mult. Macar asa putin..' apropiindu-si buzele de lobul urechii mele.
-Mai mult decat putin.
'Atunci da-i drumul' .Si mainile lui, ii alunecasera deodata, intre niste coapse ce ardeau nerabdatoare.