Moarte. Viata, ce conteaza?Mi-am vandut sufletul diavolului de atatea ori incat nu-s sigura ce mai sunt.
As zice ca-s senzatie. Orgasm. Cateva secunde.
Agresivitatea intre momente.
Suferinta cauzata de banalitatea ce apare zilnic.
Zambetul fara frica de moarte..sau de nimeni sau nimic.
Am auzit ca-s cea mai buna femeie ce ai avut-o vreodata?
Este adevarat? Ele oare cum gemeau?
Te implorau sa incetezi?
Se speriau de intensitatea lucrurilor ce le simt.
Viata mea a inceput in momentul in care tu, plin de nervi, m-ai prins de gat si mi-ai zis ca niciodata,indiferent, nu voi putea scapa.
Ca o sentinta. Pentru ca eu te pot distruge.
Fara mine, tu esti nimic.
Iar eu fara tine, nu sunt in viata.
Paradoxal nu? Ne unim in senzatii, ne pierdem in detalii.
Nu vreau sa mor, vreau sa simt.
Nu vreau sa urasti,vreau sa vrei.
Dar daca ura te face sa ma vrei, atunci urla,sufera.
Vreau sa fiu femeia pe care ai distruge-o, ai ura-o, ai dori-o sa nu existe.
Doar asa eu-mi voi dori dublul, sa exist.
Doar ca sa te fac sa urli.
Durerea cere durere sau extaz.
Eu cer ambele.
Eu cer totul.
Cu mine vei fi mereu orice.
Mi s-a zis ca eu omor.Tu de ce mai esti in viata?
Crezi ca ti-e frica? Inca n-ai vazut nici 1%? -De abia astept.
Si asa raman.Inerta. Si privesc. Nu-mi mai pasa de nimic. Doar de noi. Asta ti-ai si dorit. Nu?
Despre asta a fost vorba?
Tu si eu si nimic altceva.. poate doar nebunia din orice.
