Tu nu esti o femeie comuna

 Suntem la fel.
-Suntem sau vrei sa fim?
-Nu a fost vina mea, ca am fost incapabil sa iubesc. Ele nu au reusit sa ma faca asa.
-Sa dam vina pe femei sau cum? Miros misoginism?
-Tu poti sa mirosi ce vrei, dar asta nu schimba ceea ce simt pentru tine.

-Tu nu stii ce inseamna sa iubesti. Urasti oamenii. Te urasti si pe tine. Nici pe mine nu ma placi prea mult.
-Oh, crede-ma pe tine te plac mult.
-Vorbeste frustrarea din tine?
-Nu o sa neg, ca-mi place sa am ceea ce-mi doresc. In general aveam asta.
-In general.
-Da. Asa este. Tu nu esti asa comuna.
-Ti-ai fi dorit vreodata sa fiu? Pentru cateva minute. Stii tu, macar asa, ca sa-ti cedez.
-Mi-ar placea sa-mi cedezi de buna voie. Asta chiar ar fi incitant.
-Si imposibil.
-Nu se stie niciodata.
-Cee dragutttt.Inca speri.
-Nu sper. Poftesc.
-Adorabil
-Iti devin adorabil? Este posibil asa ceva?
-Ce pot sa zic. Imi plac oamenii ce ma poftesc.

Trebuie sa fii a mea

Altii nu sunt ca mine, si asta este perfect.
Nu trebuie sa fii eu, ca sa reusesti.
Trebuie sa-ti tremure carnea pe tine si o sa iti iasa.

Aceasta femeie ma vrea.

Tremura, atunci cand o privesc direct si aproape ca,ii pot auzi un geamat, atunci cand o ating, usor, neasteptat, cu degetele pe gat.

Stiu ca-si imagineaza, pe ele, strangandu-i-se cat mai strans pe gat.

Stiu ca vede un animal in mine. Unul ce n-ar tine cont de nimic.
Unul rece si direct. Unul ce nu i-ar pasa de tipetele ei.
Unul ce doreste sa i le auda si sa i le amplifice.
Unul ce ar lua-o direct de cand ar vedea-o.
Unul care vrea sa primeasca pumni si sa o vada sufocata, cum tipa sa ma opresc.
Unul ce stie ca ea-si doreste sa continui.
Unul ce stie exact ceea ce ea este, si care nu este deranjat deloc. Din contra.

Sa va zic ce i-am facut, si cat de tare i-a placut?
M-am dus la ea la 2 noaptea.
Mi-a dat drumul inauntru, caci ea, bineinteles, era cea rece si in control. Ce gluma buna.
Mi-a dat de baut. Mare greseala.

N-am mai simtit cand si cum mi-a intrat alcoolul in sange, dar stiu ca in minutele urmatoare, ea era la podea si avea fusta ridicata la piept.
Imi dadea cu pumnii in piept si urla ' Esti un animal. Te urasc!'

Am vrut sa ii simt ura cum ma cuprinde pe dinauntru.
Sa simt curentul ce ii strabatea corpul si cat de tare era de 'deranjata' de al meu.

M-a zgariat ingrozitor pe spate. I-am intors mainile la spate si dupa i le-am ridicat dupa cap.
Isi forta stransoarea ingrozitor. I-am spus ' O sa ajungi vanata. Calmeaza-te.'
Stiti ce mi-a spus? 'Nu ma calmez. Continua. O sa vezi cam cat de rea pot sa devin.'

Am continuat. Simteam gust de sange in gura si dupa putin timp, mi-am dat seama ca era al meu.
Ea radea. Avea un rajet diabolic pe figura si continua sa-mi bage si mai adanc, limba in gura.

'Daca te opresti inainte sa ma calmez, o sa te omor.'
Am tresarit ' Depinde si in ce maniera o faci.'
'Una, care o sa-mi faca mie o placere maxima, si tie deloc.'
Asa?  O prinsesem de par si ii impinsesem picioarele fortat, mai sus.
Nu. Nu te pricepi.,,,absolut deloc.
Stiu. De aceea o sa continui cat pot eu de repede si de tare.

Dupa 30 de minute. Imi ofera iar alcool, prin urmare ii zic' Esti sigura? Stii ce efect are alcoolul asupra mea.
Stiu. Sper sa-l mai vad iar in 10 minute.

Joaca-te cu mine

Cuvintele nu sunt de ajuns. Nu ajunsesem acolo din placere.
Dar speram, macar sa primesc ceva din acelasi spectru.

Ne despartea doar o masa.Doar atat.
Oare era rezistenta?
Probabil ca nu, dar eu-mi propusesem sa fiu.

Asteptam cuvinte ca 'Stiu de ce ai venit' si 'Stiu ce-ti doresti'.
N-am primit asta.

El nu era barbatul vietii mele.
Aceasta nu era o poveste de dragoste.

Eram salbatici si singuri. Depresia era alcoolul nostru de toate zilele.
Iar flacara? Ardeam singuri in noi, de prea mult egoism si incapacitati diverse.
Pentru altii,eram bolnavi, pentru noi, eram singurii de acelasi gen, si condamnati sa ne chinuim impreuna.

'Cum de nu fumezi? Nu te tenteaza asta, niciodata?' Mereu,el,obisnuia sa-mi spuna asta.Ca toti ceilalti.

-Daca as fuma, as mai adauga un viciu in plus, tendintelor autodistructive, ce oricum, ma macina zilnic.

-Nu stiam ca sunt un viciu. Ciudat. Nimeni nu m-a mai numit asa.

O zise teatral, tragand un nou fum de tigara.Cu un zambet usor satisfacut.

-Mi-ar placea sa fii. Asa ai capata importanta. Dar nu esti nici macar atat. Ceea ce face lucrurile si mai grave.

-Cum poti vorbi de gravitate? Suntem doi adulti ce se distreaza, jucand.

-Stiu asta. Eu am inceput jocul cu ani in urma. Erai miza mea suprema. Iti voiam sufletul. Pe parcurs insa, m-am plictisit, fix atunci, cand ai aflat tu, ca ai unul.

-N-am spus niciodata, ca m-as cunoaste perfect. Tu mereu, m-ai cunoscut mai bine. Tu esti cea ce cunoaste oamenii. Si care, se pricepe de minune sa faca oamenii sa sufere.

-Tu ai cerut-o. Tu ai fost cel ce a zis Joaca-te cu mine. Fa-ma sa simt. Vreau sa te urasc.

-Si ce daca? De cand ai invatat tu sa faci ce-ti zice lumea? De cand asculti tu de vreo cineva?

Privind in jos si tusind nevrotic.Aruncase tigara spre mine, a instigare. Ea cazuse pe jos si mainile ii tremurau.

-De cand am vazut ca-mi place. Si tu, imi placi mult. Fix asa cum esti acum.

Tu vrei ce nu poti avea

'Tu vrei sa traiesti extraordinar. Sa ai totul si sa te doreasca toti. Nu te multumesti cu putin, de aia te doare atat de tare atunci cand pierzi. Nu vei fi niciodata fericita.'

Era o cafenea usor intunecata si aveai senzatia ca esti in intimitatea unui dormitor.

Canapele erau mai comode decat un pat, prin urmare muzica din surdina, imi infesta creierul, ca un drog, cu ganduri perverse.

 El cautase sa ma raneasca. Sa-mi zica faptul ca nu-s speciala. Ca poate nu merit tot ceea ce am. Dar mie nu-mi pasa.

Imi turnam whiskey si-l priveam. Mai beam putin, umezindu-mi buzele si dupa il priveam zambind. Se pare ca este adevarata zicala, cu cat bei mai mult, cu atat lucrurile iti par mai tentante.Sau oamenii.

Oare s-ar fi simtit bine, daca ar fi stiut, ca este doar un obiect sexual?
Ca-l privesc si ca dau doar impresia ca-l ascult si ca ma gandesc doar la sex?

Ma fascina linia gatului sau si felul nervos, dar hotarat, in care isi misca mainile.
Gesticula violent dar sigur. Ma ducea asta ,cu gandul, la hotararea cu care facea sex.

-De ce esti convins, ca nu pot sa am tot ceea ce-mi doresc?, i-o spusesem, nefiind atenta la discutie, asa deodata, sa-l intrerupt cu nesimtire si sa-l distrag.

'Pentru ca nu orice lucru este slab. Sau de vanzare'

-Nu tin minte sa fi cumparat vreodata ceva. Sau pe cineva. In general, mi se oferea cadou, pe o tava cat se poate de frumoasa. Singuranta maxima in aer si in mine.Ardeam.Acum ori niciodata.

'Esti sigura ca ti se ofereau sau ca-si doar satisfaceau ei, egoist, unele dorinte?'

-Cu mare placere, iti pot dovedi contrariul.

'Accept.' Si drumul spre casa s-a simtit ca doua secunde.Unele mult prea lungi.

Ti-ai pierdut sufletul?

'Ce faci tu se cheama cruzime, ti-ai pierdut sufletul pe parcurs?'

-Ce? Ma judeci? Tocmai tu? Hai nu ma fa sa rad. Nu faci tu sex cu oricine,oricand?

'Nu chiar cu oricine.Cu oricine ma intereseaza.' o zise cu un usor amuzament in voce.

-E fix ceea ce am zis si eu. Nu ai standarde si punct.

'Am avut standarde cand te-am ales pe tine.'

-Nu mai visa.Nu m-ai ales tu. Ma plictiseam si s-a intamplat sa fii prin preajma. Aruncasem vorbele astea frontal in fata lui si zambisem usor.

'Ajuta-ma sa inteleg.Nu te intereseaza, dar il folosesti caci iti aduce aminte de cineva, pe care-l detesti?'

-Ceva de genul. Stii ca-s sentimentala. Nu-mi place sa tanjesc dupa cineva. Trebuie sa-mi consum mereu poftele. Cu accentul pus pe 'pofte'.

'Da bine. Si daca o ia razna, ca toti ceilalti?'

-O sa alunge plictiseala cotidiana? O sa am de cine sa rad? Serios,de ce-ti pasa?

'Na nu stiu. Nu-s si eu tot barbat? Sa ma sperii, la gandul ce se va intampla cu mine?

-Ohh, ce dragut. Nu esti deja speriat? privindu-l in jos,in timp ce coapsele ni se atingeau

'Incep sa fiu. Dar imi place.'

-Bun. Asa incepe totul.

Femei si feminitate

'Femeile nu trebuie sa fie rugate, ci luate' spusese ea cu o convingere totala.

-Nu stiu daca as face fata acestui lucru.Nu am adorat niciodata ideea de victima imbecila.

'Nu tine de asta.Tine de a fi femeie.' o spuse iar, fiind foarte convinsa de ea.

-Nu cred ca sunt feminina. Adica sunt sigura ca nu-s. Mereu mi-a placut sa fac eu primul pas si sa obtin ceea ce-mi doresc.

O priveam fiind convinsa ca va ramane, undeva tintita in timp, cea mai frumoasa femeie pe care o sa o vad vreodata. Ma simteam oarecum mandra ca o cunosc. Ca ii eram aproape,mult mai aproape decat a fost vreodata un barbat.

Dar ma afecta durerea ei si faptul ca va ramane la moftul unui barbat.
Ca pentru ea feminitate este o neputinta. O neputinta de a zice ce vrei, de a obtine ce-ti doresti , de a-ti simti sexualitatea cum iti curge prin sange si sa o privesti cu satisfactie, reflectata, in ochii unui barbat.

Eu pulsam. Ea simtea. Nu ma interesa ce simtea in mine. Voiam sa vad asta venind de la ea.
Dar asta nu se intampla. Ma invita dar nu ma tenta. Nu avea nimic agresiv. Desi agresivitatea era acolo. Ascunsa.

Am vrut sa o chinui. Ma ascundeam in manusi stranse pe degete si haine ce ma incorsetau.
Ma inchisesem si totusi o priveam direct. Expunerea ei contrasta cu raceala mea.
Acum eu o tentam si voiam sa vad o explozie.

Ma privea plina de dorinta si eu ma jucam, respingandu-i-o.
Asta era o maniera sadica de a ma chinui atat pe mine cat si pe ea.

'Sa nu ai ceea ce poti avea, doar pentru ca nu-l primesti in maniera ta egoista, este un moft'
Probabil. Nu era ca si cum nu ma simteam perversa.

Nu am vrut sa o sarut. Era pana la urma, cea mai frumoasa femeie pe care o cunoscusem.
Dar m-a sarutat ea. Intr-o previzibilitate totala. Si asa am avut-o. In maniera in care nimeni altcineva, nu a mai putut sa o aiba. Respinsa dar dorita patimas.

Daca este mort?

Ma trezisem pusa la zid deodata.
'Daca este mort?'
-Nu stiu,cu totii murim odata, nu?

'Vrei sa spui ca nu-ti pasa? Chiar este posibil sa nu-ti pese?' imi aruncase vorbele, punand mare accent pe cuvantul 'a pasa'. Asa sunt unele femei, mereu isi doresc sa auda lucruri frumoase.

Eu insa nu eram pregatita sa o mint. Il detestam. Nu m-a lasat sa-l am.

'Ai ceva ce ma sperie' si pastrase distanta.Insa in distanta lui avusese grija sa ma tenteze ingrozitor.Nu-mi plac 'fructele interzise'. Nu-mi plac barbatii ce fac pe interesantii. Nu mi-a placut de el si de alegerea lui stupida.

'De ce ma chinui?' imi spusese deodata intr-o seara. Ma privea lung si confuz,avand o tristete inimaginabila in privire. Simtea ca ma indepartez si ca in curand voi pleca de tot. Ii simteam durerea si ea-mi alimenta pornirile si mai rau.

-Nu voi pleca daca-mi faci pe plac.

'La tine,totul trebuie sa fie facut fix cum iti doresti tu?'

-In principal da.Dar daca poti condimenta totul intr-o maniera mai interesanta, sunt deschisa la propuneri, sau la privit. Aruncasem replica asta zambind foarte sarcastic. Stiam ca-l enervez maxim.

'Stii ca te doresc foarte tare.Nu stiu ce trebuie sa-ti mai demonstrezi.' se uita fix in ochii mei, asteptand.

-Ca pot sa te am cum vreau eu, niciodata cum vrei tu?

'De ce ar conta? Nu ajunge faptul ca ma ai pana la urma? Nu ma ai deja?'' tonalitatea vocii lui parea usor schimbata. Miroseam deznadejde?

-Trebuie sa te am in maniera in care doresc eu. Altfel nu are sens.

'Si care ar fi aia? Desi stiu ca o sa regret faptul ca am intrebat' privea in jos,refuza sa ma priveasca in ochi

-Trist si disperat.Fara scapare.Predat.

'Nu poti.' spuse pe un ton oarecum ciudat. Lasa loc de multe intrebari.

-Sunt dispusa sa astept. Bineinteles ca nu eram. Bineinteles ca ma enervasem. Bineinteles ca nu putea sa fie el exceptia de la regula.

Doi ani mai tarziu.Si Ana apare cu intrebarea asta. Si ce daca este mort? Nu doar asta si-a dorit?
Sa crape departe de mine? Sa-i deplang acum soarta cruda?

'Nu ma intelege gresit, doar ca eu credeam ca l-ai iubit' spuse Ana cautand sa ma calmeze. Sa fi avut o expresie pe figura atat de enervata?
-Nu sunt o persoana iubitoare, stii asta.
'Nu m-as fi gandit vreodata ca ai fi. Sau ca el ar fi fost. Erati amandoi ciudati si cred ca de asta va si potriveati.'
-A facut o greseala pentru care inca nu l-am iertat
'Ce anume? Parea nebun dupa tine.'
-Mi-a zis ca ma iubeste.Iar el nu a mai iubit pe nimeni niciodata.

Daca am fi fost

El nu avea corp, avea nervi si esenta si ochi hipnotizanti.
Nu ma interesa varsta sau oricare alt detaliu.
Cu el totul se oprea si apoi se izbea in mine.

Era suma defectelor mele, reflectate in el si apoi aruncate cu putere, in mine.
El o stia. Eu nu vroiam sa cred.

Imi placea, la fel cum un narcisist adora sa se priveasca in oglinda.
Era o parte din mine, una de care fugeam.

'De ce ti-e frica de ceea ce esti?' imi spunea cu un zambet sigur pe buze.

-Pentru ca, nimeni nu poate sa iubeasca ceea ce sunt. Nici macar eu.

'Si daca te-ai insela?'

-Eu nu ma insel niciodata. Mereu stiu. Si mereu doare.

'Nu cu privire la altii, dar te inseli des cand vine vorba de tine''

-Spui ceea ce vreau sa aud. Esti ca un sadic, ce-si manipuleaza viitoare victima. Ii da impresia de caldura, desi el nu este cald si mai ales, impresia liberului arbitru.

'Cu tine nu as fi un sadic.'

-Stiu. Si asta s-ar intampla, doar pentru ca ti-as lua eu locul.

Oameni imperfecti

Ochii lui nu erau goi, caci nici el nu era asa.
Pretindea insa ca ar fi pentru a-mi face concurenta.
Sa fi vrut sa castige,de asemenea?

Intrebari imi apareau, la fel de des cum se departau de mine.
Savuram momentul fara frica viitorului.
Nu-mi pasa de el sau de timp.

Dar curiozitatea exista.
Ce va urma in continuare?
Ce mai poate face?
Cat de urat o sa decada?

'Nu exista oameni ce sa nu simta.'
-Spui asta pentru ca tu asa simti, sau pentru ca,speri ca eu sa o fac?
-Cred ca putin din amandoua.
-Atunci stim amandoi unde gresesti,nu?
-La faptul ca ma indoiesc de mine dar cred in tine?
-La faptul ca tu inca crezi.
-Sa-mi arunc speranta pe geam si sa traiesc ca un nebun?
-Sa traiesti. Nu stiu si daca sa fii nebun.
-Pentru ca sunt deja?
-Pentru ca amandoi vom fi mereu ceea ce suntem
-Si ce suntem?
-Nebuni.