vineri, 12 decembrie 2014

Cand mintea cere

Eu nu-l vreau. El nu ma vrea.
El m-ar vrea putin. Mie-mi place sa-l privesc.
Este un joc pervers bazat pe lucruri complicate.
Lucruri de care multe nu stiu si probabil le-ar distruge inocenta, daca le-ar afla.

Da, vreau un pahar pentru ca vreau sa ma vezi cum il beau.
Da, stiu ca ma urmaresti indeaproape.
Da, stiu ca te chinuie si da imi place.
Da, stiu ce mi-ai face, ti-o vad in privire.
Nu, nu poti sti daca reactionez doar la tine sau daca si eu vreau.
Da, te simt. Mereu am facut-o.

E un joc complicat cu oameni ce nu mai exista. Cu oameni ce nu se ating.
Cu oameni ce nu mai au corpuri dar vor lucruri.
Stii momentul ala cand toti dispar si timpul are o secunda . Secunda cand eu te vad in tine si tie-ti place? Secunda in care tremuri. Da, ti-o simt. Si stiu ca ma vrei.

De ce nu ma privesti in ochi. Ai venit pentru ceva.
Stii ca nu-l vei primi dar vrei sa vezi daca-mi place.
Faptul ca eu stiu cum faci. Si de ce.
Faptul ca eu pot.Doar eu.
Si mai vreau.

Nu vrem sa fim perfecti pentru ca n-am avea de ce trai.
Vrem sa fim noi si sa stim ca niciodata nu se va sfarsi.
Pentru ca suntem viori ce vibreaza la dorinta altora.
Nu ne apartinem total.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu