Captiva in mainile lui

-Cred ca ceea ce ne sperie, ne face in acelasi timp vii.

-Nu vad ce as avea asa de speriat. Te sperie increderea unei femei?

-Nu increderea. Motivele din spatele increderii ei. Ce o motiveaza. Ce o face vie.

-Egoismul?

-Stii prea bine frumusete, ca vorbim de lucruri mult mai grave.

-Narcisism?

-Ala iese la iveala doar atunci cand te simti singura. In general nu esti asa.

Are de gand sa-mi dea drumul?  Eram prinsa destul de urat, in mainile sale, ce-mi fortau incheieturile.
Gasise amuzant sa ma preseze de marginea unei mese, si sa ma forteze sa raman asa. In picioare, incapabila sa ma misc in dreapta sau in stanga, ascultand. Iar eu nu-mi doream sa-l ascult. Dar voiam sa-l ranesc. Atat de tare.

-Atunci?

-Tie-ti place sa provoci, dar nu-ti asumi niciodata riscurile actiunilor tale. 

-De ce as face-o? In orice situatie tu ai fi mereu cel disperat. Imi cam ofera un plus de putere asta, nu crezi?

-Sa nu-mi oferi satisfactie?

-Sau nimic altceva. Dar lipsa satisfactiei mentale, te-ar durea cel mai tare.

-Pentru ca sunt acelasi nesimtit, egoist si obsedat de putere, ca si tine?

-Da. Plus indragostit. M-ai tine apasata de aceasta masa pentru totdeauna, inchisa, pierduta de restul lumii, in aceasta casa, dar n-ai fi fericit. Faptul ca eu as incerca sa fug mereu, te ucide.
Nu ma poti tine. Pentru ca eu nu te iubesc. Pentru ca eu nu-s vulnerabila.Dar tu esti.

-Ce-ti doresti? Ce pot sa-ti dau?

-Libertate.

-Nu-ti pot da asta

-Atunci vei suferi.