Noul vechiului inceput

Pentru moment, mirosul acela de parfum combinat cu tutun si whiskey sec era tot ceea ce as fi vrut sa strang in brate si sa constientizez.
Pereti inchisi in mine, in el, in camera, fata de lume.
Intuneric si raceala.
Calm.
Inceput luat de la inceput.
O noua renastere.
O inchidere.
Sau nimic.

-Stii care-i bucuria oricarui moment? Ca se termina!
-Depresiva ca de obicei.
-Si daca ai incepe de aici? Ce ai schimba?
-La mine?
-La tot.
-Pe tine!
-Da stiu. Pe mine ma vrei anihilat.
-Nu musai. Doar sa nu-mi stai in cale.
-Nu-ti stau in cale..eu vreau doar sa te vad.
-Pai ma vezi deja!
-Nu asa. Asa te vad toti. Eu vreau sa vad cine esti tu cu adevarat.
-Nu poti.
-Stiu ca nu pot de aia te si rog..
-In genunchi?
-Nu are rost. Nu ar schimba nimic pentru tine.
-Pentru ca sunt rea din fire?
-Nu stiu daca din fire. Din placere.
-Interesanta teorie.

-Crezi ca ar exista vreun loc unde ai fi bine? Tu si pictura ta si cartile si tot?
-Aici sunt bine.
-Dar nu si fericita..
-Nu am zis asta.
-Mi-as dori sa-mi fii victima..
-Nu-si doreste asta orice barbat? Sa detina si controleze obiectul pasiunii lor. Ca sa vezi. Chiar esti cliseic!
-Nu ai fi orice victima. Insa m-ar flata maxim daca mi-ai ceda cu adevarat. Daca ti-as vedea fericirea in a te preda mie.
-Nu stiu nici macar de ce ai incerca. Stii ca nu-s genul ce sa ma predau.Nu as putea trai cu mine daca as face-o.
-Stiu. De asta si-mi doresc asta cel mai mult.
-Esti animalic. E trist.
-Si tu esti la fel.
-Nu. Nu sunt. Si apoi, ce conteaza, ce,cum sunt si de ce? Taci si lasa-ma sa pictez.
-Bine,atata timp cat ramai.
-Raman.