Privirea ei ascunde tot ce-mi este interzis si de care ar trebui sa fug cat mai repede dar nu pot.
Sunt totul si nimic langa ea.
Ma simt ca un animal.Prost dar liber. Liber sa uit ca am avut vreodata ratiune,bun simt sau creier.
Liber sa ma autodistrug si sa nu-mi pese de ranile pline de sange cand sunt la pamant.
Nu e ca si cum am fost vreodata un sfant. Dar viata, stiti voi, viata aia ordinara, plictisitoare si chinuitoare, moleseala aia in care toti murim incetul cu incetul. Aia. Aia dispare cand sunt langa ea.
Ea are toate mizeriile vietii si in acelasi timp energia ei, toate aruncate in ea si amestecate intr-o nebunie de sex si gesturi interzise.
Nu este o femeie ideala,din contra este dracul ce de abia te asteapta sa te arunce fix in pragul mortii si tu accepti ca oricum esti mort deja.
Nu ai mai simtit absolut nimic de ani de zile si deja nu-ti mai pasa nici de prezent,nici de viitor, nici de cine plange dupa/pentru tine.Vrei sa crapi, cu ea de mana.Pentru ca tu nu mai valorezi oricum nimic.
Orice puteai sa fii vreodata,a trecut,asta daca ai fi fost vreodata capabil.
Paradoxul? Imi place sa fiu un nimic.
Imi place sa fiu un animal.
Imi place sa simt si sa nu gandesc si sa ranesc si sa urlu si sa te vad cum tremuri.
Ma incita felul tau nebun de a fi. Tupeul si puterea ce stii si vrei sa o ai asupra mea.
Oricum nu ma intereseaza daca ti-o dau. Ea nu mai valoreaza nimic pentru mine.
Eu nu mai valorez nimic pentru mine si traiesc pentru tine. Pentru momentul cand sunt infipt adanc in tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu