Inchide un nasture

Demult,mi s-a zis ca debordez de o agresivitate ascunsa si ca as fi un fals cu un zambet ce provoaca fiori,uneori de aia chiar dulci si tentanti.Dar mie nu-mi plac chestiile dulci ci cele interzise.

Acum o seara am cunoscut o femeie iar ea m-a refuzat de dragul de a o face.
Se uita in ochii mei direct de parca m-ar fi vrut in acel moment,chiar acolo si am simtit-o si stiu ca si-a dat seama,dar cand i-am raspuns si m-am apropiat,imediat s-a intors.
Ii simtisem parfumul,era dulce si ademenitor si ma facea sa intreb ce gust ar fi avut pe gatul ei.
Dar ea nu mi-a dat ocazia,ca orice femeie tembela,ce-si refuza placerea de a simti ceva intens si rapid.

Le cunosc ca propria-mi palma.Fug caci asteapta sa fie prinse.
Altadata as fi prins-o,chiar bucuros.Mi-as fi infasurat mana in parul ei blond si stiu ca in ciuda gemetelor ca nu s-ar fi zbatut absolut deloc din mainile mele pana cand totul nu s-ar fi terminat.

Acum,o credula cu chip de ingeras imi incanta privirea.
Imi place sa se joace si se considera fatala,motiv pentru care si-a incheiat pana in gat camasuta-i stramta.
Ma priveste de jos in sus cautand in zadar sa-mi demonstreze ca nu-i frica de mine.
Dar stiu ca ii este,i-am surprinsa un usor tremurat al mainii si stangacia cu care s-a asezat pe scaunul din fata mea.Gandul blondei de ieri inca ma roade.Inchid ochii si parfumul ei inca viu imi intuneca mintea.
´´Pisicuta,dar ce mai astepti? Cat dureaza sa dai jos o camasa? Sau vrei sa ti-o rup cu tot ce ai pe tine?´´

Toxicism la superlativ

Tesiune in aer si in noi.
Imi cantase moartea de atatea ori si mai ca l-as fi crezut cateodata.

Bineinteles ca el e cu ale lui si ale lui sunt imbecile.
Iar eu sunt sinonima cu distractia.

Mereu a fost o diferenta enorma intre noi.
Ma calci iti rup capul,te calc ar trebui sa zici mersi.
Pana la urma nu tu odata imi urlai ca vrei atentie?!
Umor negru? Poate,dar e asa de distractiv.Nu?
Mai mai ca ai duce...dorul..putin..putin spre mai mult.

Nu poti fugi.

Daca instinctul s-ar fi vazut el ar fi mirosit a sex,violenta si hotarare.
Isi alegea victimele aleatoriu si pe fundamente de pura placere temporara.
Nu contau sentimentele si gemetele de durere.
Pe dinauntru el stia ca are o imprevizibilitate irezistibila.

Ca oricat de departe ele ar fi fugit,la fel de rapid ele s-ar fi si intors.
Acea hotarare logica de a o lua la fuga pentru ca el striga a pericol era fix lucrul ce le condamna mai tarziu.
Obisnuia sa zambeasca la gandul ca de fapt ele nu-l urau pe el,ci se urau pe ele caci il doreau prea tare.

Erau multe si comune si tipau dupa lucruri interzise.
Ca acei copii multi si galagiosi ce fac fix lucrul care nu trebuie tocmai de placerea de a nu se supune regulilor.
Asa si aceste femei,multe educate,multe ce meritau relatii mai bune uneori chiar si mai mult respect,veneau la el de-a dreptul absorbite.

Caci el era poate un ´´monstru´´in negru,dar tot el te va cutremura cu fiori reci pe spate doar daca te va atinge usor cu buzele-i reci pe ceafa,si-ti va sopti tot ceea ce nu ar trebui sa asculti caci te va manipula pana cand vei ceda si te vei uri chiar si mai mult.Dar e irezistibil si o sa pici.Si deja e prea tarziu.

Unele l-ar fi dorit pentru un scop anume.Sa-l distruga,sa-l faca sa planga cu sange,amarul provocat atat lor cat si multora si sa-l extermine in felurite metode care mai de care mai inventive.Dar el nu ceda.
Le indeparta brutal cu un singur cuvant insotit de un ranjet rece de mort: Dispari.
Si ele dispareau,de neputinta si de nervi uneori de o dorinta ce inca exista dar nu-si gasea satisfactia.

Ea aparuse ca dintr-un cosmar foarte prost.
Calma,ingrozitor de calma si mereu zambind ironic atunci cand isi acorda cuvinte ca: Ce poti sa-mi faci tu mai exact? Si mai exact poti sa o faci suficient de tare incat sa nu te intrec? Pot sa rezist ..mult prea mult.Pentru tine chiar o idee mult mai mult.Dar doar pentru tine.

Cuvintele ii ramaneau in gat dar isi ducea sarcina pana la capat, cum isi duce condamnatul ultimii pasi spre esafrod:Cu demnitate si cu o falsa mandrie.
Dar ea i-a simtit nesiguranta si a inceput sa-i crape din orgoliu pe zi ce trece din ce in ce mai mult.

-Cred ca ai inceput sa nu mai faci fata.
-Eu cred ca-ti place tare,foarte tare chiar.Mult mai mult decat esti dispusa sa o recunosti.
-Sau sa o simt?
-Cred ca o simti bine de tot.De nu-ti mai ajunge.
Si mai cred ca nu poti fugi niciodata de mine,pentru ca tu esti a mea si o stii.
-Nu sunt a nimanui si tocmai asta tu urasti la mine..cat despre tine tu vei ramane mereu adorabil si naiv si fara mine.

Si ea a plecat pentru totdeauna.Pentru ca nu apartinea nimanui iar a lui distrugere era inevitabila si deloc regretata.Iar el inca o uraste.Cu patima.Iar ei ii place.

Nu trebuia sa rezisti

Las munti de lacrimi si dorinte desarte,si-mi cant placerea de pe cele mai inalte culmi de egoism.
Odata mi s-ar fi zis ca o sa mor de sine dar eu astazi stau dreapta.
Nu m-am pliat pe prescriptia terapeutului caci el s-a pliat prea bine pe mine.
Era unul din multi care mi-au sustinut nedreptatea firii.
Eram prea mult si mi se cerea prea putin iar cum putinul ma enerva il distrugeam fara mila.
Cand imi vomitam amarul,el nu a fost alaturi de mine.
Pentru ca oricine ar fi vazut evident ca eu aveam nevoie de mai mult din mine si mai putin din ei.
El a stiut si s-a imbolnavit constientizand ideea.
Ca el nu a semnificat nimic pe cand eu semnificam totul pentru el.
Iar cand scopul a fost indeplinit.El a disparut.De tot.

Cum se ucide.

Respiratii tacute si atingeri interzise.
Se priveau de parca s-ar fi devorat si ucis.
Nesatuli de o viata dar opriti de sine.

´´Stiu ca te-as rani daca ai fi a mea dar nu te pot nici lasa sa pleci.´´
-Nu trebuie sa plec ca sa ma urasti cu patima.Eu trebuie doar sa respir.
Vei muri singur si cu mine in gand si o stiu.
Stiu ce sunt pentru tine si stiu ca-mi urasti puterea.
Stiu ca te urasti.Si o meriti.

Isi aruncase cuvintele cu aceeasi patima cu care isi ura propria fiinta.
Ura faptul ca o ranea o idee si ca si el era cuprins in ea.
L-ar fi redus la stadiul de nimic sau dorit mort.
Nu se putuse hotari si alesese amandoua variante.

El trebuia sa dispara.
Pentru ca ea sa fie bine.
Isi savurase victoria suferintei lui dar ea nu compensa cu a ei.
Pe zi ce trece ea va fi obligata sa moara mai mult.
O idee aproape o distrusese iar ideile apar si dispar intr-o secunda.
O secunda pentru ea de iad,o eternitate pentru el.

-Nimeni nu-ti va dori sa crapi mai dureros decat ti-o doresc eu.
´´Stiu.Si eu te iubesc.´´

Gustul nebuniei pasionale

Nedreptati temporale.
Odata ii eram doar veninul din seringa-i pulsatoare de viata.
Alteori eram tot din toate si cea ce-l ardea.
Nu voi minti.
Mereu mi-am adorat pozitia caci daca eu ma jucam cu imagini,ei se jucau cu propriul sange.
Eu doar priveam,mereu in alt loc,mereu departe doar ascuzandu-mi si mintindu-mi distanta.
Nu,nu am fost corecta si mi-a placut.
Sa fiu tot ceea ce ei isi urasc din ei cel mai mult.
Si tot ceea de care mie mi-era frica.
Frica de a esua,de a transforma jocul in real si miza in suferinta.

Si cuvintele lui totusi au ramas:
´´Tu stii ca vei muri?´´
Da.Pentru ca asta s-a intamplat deja demult.Inainte sa fii tu.

Urlet pentru mine

Se trezise ca dintr-o coma ce-i supsese din sange si vitalitate prea mult
Se vedea de abia mergand desi forta exista dar vointa parea pierduta pe parcurs.
Nu-si putea explica prea multe.
Ganduri si voci ii tot apareau sub forma unor imagini distorsionate de panica.

Vocea cuiva uitat demult ii striga:
Tu chiar nu intelegi,nu?
Nu e vorba de iubire aici,ci de faptul ca atata timp cat simti ceva fie si ura totul este perfect.
Sa nu simti nimic si sa o arati este ingrozitor.

Vocea aceea o chinuia caci pe parcurs isi imaginase propria indiferenta ca o salvare .
Pentru cei din jur.Se mintea.Pentru ea.Se gandise sa se salveze pe ea si acuma era acuzata ca indrazneste asa ceva?
´´Vreau sa ma salvez de el si mai ales pe el de mine.´´

Da.Asa spusese demult asa i-a zis si lui si el a inteles si dupa a continuat.
Caci el nu era genul de om ce sa asculte de vreo ceva.
Parca pana si el isi adora propria distrugere.
Se avantase ca un nebun cu capul inainte intr-un joc ce l-a facut vraiste.
Si..in loc sa fuga se zbatea la pamant cerand mai mult.
Nu.Tocmai asta era infricosator.
Tocmai de aceea ea a ales sa fuga.
Ca sa-l salveze pe el de el.

Caci ea nu mai simtea.Demult nu mai simtea nimic.
Se speriase si ea de gandul ca cineva acolo moare,zi de zi iar ea e undeva,departe in calm.
Da.Calm.Eu-s bine si tu nu esti.
Adio si moarte usoara.
Glumesc,in chinuri.Pentru mine.Fix cum meriti.

Iubesc si te vreau moarta

Isi spusese ca totul e simplu si pentru o vreme asa si a fost.
Lucruri curgeau ca lava incinsa prin el dar le lasa sa arda;
Sa arda tot ce mirosea a amintire si regret in cale.

Cat de usor este sa ai totul cand totul este nimic pentru tine.
Nu-si deplangea soarta,cu siguranta macar aparent ea nu-i fusese cruda.
Femei mereu au existat si multe si multe i-au oferit fix ceea ce le-a cerut el si-anume nu prea mult
Putin dispret,putin mai mult uneori,suficient ca vinovatia-i sa se transforme in pasiune disperata
Una ce pe o parte-i taia adanc in carne si pe alta-i suda
Pielea-i ce astazi o simtea aspra.

Isi amintise de ea ca intr-un vis caci pentru el ea mereu a existat doar ca o idee.
Una ce-i apartinea dar era controlabila doar in teorie nu si in trup
Caci trupul era tanar si puterea-i prea mare pentru ca obrazu-i ranit sa i-o recunoasca

Si-ar fi dorit-o frumoasa si zambitoare si calda doar pentru el
Dar ea ardea doar pentru ea.
Iar el nu era pregatit pentru asa o insulta egoista
Si astfel tot ceea ce el odata a fost si a stiut a semnificat nimic
Iar astazi privindu-se in oglinda simtise acel nimic cum ii purta numele si restul era rece si mort
Fara ea.

Reversul medaliei

Reversul medaliei este atunci cand primesti ceea ce nu trebuia sa primesti niciodata caci e sfarsitul a ceva si inceputul a altceva din tine ce nu trebuia sa fi fost activat niciodata.

Se privisera de parca nu se vazusera niciodata.
Pe parcurs oricine s-ar fi pierdut insa ei nu se puteau ierta asa usor.
Nu puteau sa-si accepte umanitatea si greseala.

-Cum poti ierta ceva ce nu-ti poti accepta nici tie?!
-Te referi la faptul ca ne-am schimbat sau ca ne-am atacat reciproc pana cand nu a mai ramas nimic?
-Ce vreau sa spun este ca odata ai fi reprezentat ceva dar acuma nici macar nu mai existi.
 Mintea mea te-a exterminat si sters pana si ca idee si ca totul a fost inlocuit cu un gol.
 Nu e ura,nu e nici macar o amintire e doar o idee inexplicabila pentru mine caci acuma totul mi se pare absurd.Pana si tu.
 Mereu toti mi-au parut absurzi atunci cand totul s-a incheiat.
 Ideea mea despre fericire mereu e departe de tot ceea ce ei imi pot oferi.

-Deci este adevarat.Ai trecut peste si ca de ce sa mint acuma ma sperii tu.Foarte tare chiar.
-Da este adevarat.Acuma totul este doar la stadiu de judecata pura.

Cum sa scapi de Rau.

Sursa raului din tine.
Sursa raului din mine.
Sursa raului din toti.

Ma pornisem sa caut in mlastini inghetate ceva ce se infestase in mine mai adanc decat propria-mi piele.
Mi-am dorit uneori sa gasesc o solutie simpla.
Dar adevarul e rareori simplu si digerabil.
Caci adevarul zacea in mine.

Cu ghiare insangerate imi rupsesem carnea sperand sa dau de lumina.
Uneori cautam frumuseti ideale,alteori fix opusul.
Perplexata ca ceea ce gaseam nu se putea explica in cuvinte,
Caci poti simti dar nu gusta si poate sa te doara si sa nu poti plange.

Infundandu-mi respiratia imi simteam tensiunea.
Ea crestea odata cu lipsa unui raspuns si a unei pedepse.
Si pentru o clipa totul s-a oprit.
Sunetul nu exista si vazul servea doar olfactiv.
Totul era confuz dar in acelasi timp fix unde trebuia.
Totul era diferit numai eu aceeasi.
Si pielea s-a schimbat.
Iar eu odata cu ea.
Iar raspunsul eram eu.

Mori de propria-ti placere

Priviri vinovate de ganduri interzise.
Il privea cu o dorinta profunda de a-i raspunde cu aceeasi fiori reci pe sira spinarii de fiecare data cand privirile li se intalneau.

L-ar fi tintuit la pamant si s-ar fi bucurat enorm sa-l vada acolo.
Doar asa el si-ar fi asumat rolul si adevaratul ei sentiment cu referire la el ar fi fost dezvaluit.
Ii zambi bland dar fals atingandu-i gatul cu doua degete doar in trecere.

Jocul era amuzant pentru ca era o contradictie.
Sentimentul lui crescuse odata cu disparitia ei.De tot.De tot ce fusese el.
El nu reprezenta nimic pe cand ea reprezenta totul.
Ea anticipase,el nu.

'Odata mi-ai fi parut ca ceva irealizabil dar fantastic dar astazi esti cea mai comuna fiinta in viata."

O usa trantita ii intalni zambetul si confirmarea.

Obsesii distructiv-tentante

Isi spusese pe ascuns ca el este perfect.
Ii era usor.

Cu un ton usor scazut dar ferm il incanta sa-si plimbe degetul de-a lungul antebratului ei pana la vena ce se intrezarea usor prin pielea gatului in care sangele batea putin agitat de asa atentie rara.

Cu totii ne meritam sfarsitul de mana noastra sau de ..mana celui ce nu trebuie sa-l avem niciodata.

Privirea lui o infiora de-a dreptul caci ii releva greseala enorma de care era constienta si nebuna.
Isi privea propriul sfarsit,sigur si necruzator,dat de propria mana ghidata de ai lui.

Caci da el era o unelta.
Cea mai perfecta unelta creata vreodata de cruda-i minte.

El intregea o idee inceputa demult si neterminata vreodata.
El era fantezia suprema.Una egoista.Una personala.Una ce nu-l viza pe el direct.
Una ce si-o merita din plin ca o caramida fix in fata.
Una ce viza o trezire cruda si o moarte sigura.
Una sentimentala si decisiva.

Si astazi il avea iar in fata.
Si astazi desi era frumos a lui frumusete nu valora mai mult decat o imagine neexpresiva a unui nimic comun.
Astazi putea sa-si ia recompensa sub forma unei razbunari indiferente.
Si tacuse.
Iar el simtise tacerea din plin.

Hazard

Nu era vreo credula.
Orice argument de acest gen ar fi parut total absurd.
Isi asumase orice eveniment oricat de dezastruos si trivial cu o satisfactie oribila.
Il analizase indeaproape si savurase intens oricand ii revenea sub forma unei amintiri.

Isi adorase propria vina si o ascundea sub forma unei nebunii temporare.
Iubea sa traiasca tot si sa rada de complexitatea hazardului.
O amuza intorsatura evenimentelor si vibratia neprevazutului.

Si astazi ea avea sa savureze ceva cu totul nou.
Dementa lui provocata in totalitate de ea.
Ciudatenia era ca nu-si mai aducea aminte de nimic.
Inceputul nu exista si prezentul o coplesea.
Si intrebarea plana; Si-a dorit sa fie un calau sau totul e pur intamplator?!

Fericire

Un fior cu iz cadaveric imi soptise ca un blestem cuvintele ce demult mi le negasem in aspiratii ideale dar dulci si pline de adictie; Fericirea provoaca sensibilitate.

 Cu un oarecare iz dulce-amarui altadata mi-as fi dorit totul.

 Poate ca speram ca acel tot ma va umple,ca-mi va conferi tot ceea ce-mi lipsise si astfel ma voi salva,voi recupera ramasite neindulcite de timpuri deloc imbietoare si le voi transforma in unele perfecte si pline sau macar cine stie voi putea rade la privirea lor si la acel cinism negru in care ele odata cu atata mandrie fuse invaluite.

Dar nu,acest lucru se intamplase,caci da acest paradox exista,acela de a avea totul si totul a nu fi suficient si apoi te intrebi daca nici totul nu e suficient atunci ce este? Sau macar acel ESTE macar exista?

 Temporalitate.

Aerul rece imi bate in ceafa dar caldura pasiunii ma arde in contrast puternic pe dinauntru; ma simt fluida ca aerul iar nimic din ceea ce este sau ceea ce va urma nu ma poate afecta si totusi ma simt vulnerabila,teribil impietrita la cel mai mic gand de indoiala; Daca timpul va disparea iar o parte din a mea vitalitate va pieri cu el.Daca totusi voi muri.

 Pe atunci fericirea mi se parea ca idealul absolut.Acel punct situat spatial pe care daca l-as atinge imi voi putea imbratisa disparitia cu demnitate.

Acum,el ma roade,e viermele purulent ce-mi inghite intreaga fiinta carnala strigandu-si implinirea.Una ce nu apare si una ce nu-l multumeste.Una ce ma face sa traiesc zi de zi cu speranta unei noi lupte ce ma va duce catre ceva delicios dar care ma va lasa pururi nesatisfacuta.

O forma de autodefinire

  Ma trezisem cu ochii incercanati de dureri inchipuite dar reale ca fierul rosu pe pielea inca nepregatita,spunandu-mi ca ´´senzatia´´ doare.

  Mi-am inchipuit prabusirea tuturor lucrurilor ce au insemnat sau vor insemna vreodata ceva pentru mine si m-am gasit tare ca piatra dar plangand.

  Sa-mi fi plans raceala sau tocmai gandul ca pot rezista pierderii lor,pierderii mele?

  Sa-mi fi plans capacitatea-mi blestemata de a-mi varsa fierea in cantitati mai mici sau mai mari in inauntrul meu blestemat de propria putere.

  Am ales insa sa-mi zambesc la gandul ca pielea mi-e de piatra si viitorul nescris dar deschis total mie.

  Am ales sa rad ca piele mi-e doar piele,corpul doar corp dar sufletul nemuritor.

Am ales sa rad la gandul ca orice lucru ce ma defineste ca material nu-mi poate provoca durere si ca spiritul e puternic si-mi va zambi mereu prieteneste atunci cand ii voi urla neputinta spunandu-mi : Pe cine crezi tu ca minti?!

´´Life is a storm, my young friend. You will bask in the sunlight one moment, be shattered on the rocks the next. What makes you a man is what you do when that storm comes. You must look into that storm and shout as you did in Rome. Do your worst, for I will do mine! Then the fates will know you as we know you: as Albert Mondego, the man!´´Count of Monte Cristo

Adictie

Ma cufund in atingeri dulci de materiale matasoase.
Mi-ascund trairea sub note aburinde de ceai amar.
Un firicel de praf imi insoteste respiratia greoaie,
Mi-as putea scrie universul descriind cicatricile batatorite,
Dar el se-ascunde-n cotloane intunecate si priviri incercanate demult.

Am baut din licoarea propriului diavol,
Iar el mi-a zambit cu ceea ce parea o alinare
I-am simtit iubirea ce s-a transformat in organe secatuite,
De fragezimi plapande si iluzii lucitoare.

Cu buzele crapate odata-i sopteam:
Vreau sa respir raceala muntilor,
Si sa ating intunecimea lacurilor abandonate,
Sa devin una cu pamantul,
Si a lui pulsatie sa bata-n mine.

Un fior intunecat a crescut in mine,
Si am crezut ca am devenit si eu aievea.
Ca picaturi de sange infestat mi s-au dezvoltat in vene
Si ca ghiare ascutite-mi strapung pielea.

Oh tu inger decazut de frumuseti ideale,
Mangaie-mi pielea si scuteste-ma de mine.
Arunca-ma in adancimi din care sa nu-mi vad salvarea,
Si imbina-ma cu piei violate de dulcea-i tentatie.

Indoiala

Un tipat infundat ce ar fi spus: Sunt imens de nefericita
Nici pasarile din colivia cea de aur nu-mi aseamana deznadejdea.
Sunt lacul ce-si absoarbe firea intunecandu-si adancimea.

Nu indraznesc sa-ti sarut tacerea in netezimea gatului.
La fel cum ale noastre atingeri tradeaza malaria,
Cea ce nu are mila in a-si atinge perfectiunea.

Mi-aman pierea in matasuri fine.
Imi mint senzatia dulcelui acru.
Absorb fugitiv lucruri ce nu mi se cuvin,
In nedreptati ce-ngheata sangele-n vine.
Un fior rece-mi aminteste ca-s inca vie
In valtoarea maruntaielor ce fierb.

Miresme exotice demult uitate,
Imi tortureaza adictia perfida.
Odata ti-as fi cantat sunete interzise
Iar alteori ti-as fi consumat roseala nestiuta.

Nestiinte angelice pervertesc placerea,
Ce poarta dulceata mierii si bruma indoielii.
Iar durerea firii isi poarta crucea.

O dorinta.

Vreau sa pic in ne-simtire,
Sa ma anulez ca fiinta vie;
Si inima-mi pulsatoare de otravuri stralucitoare.

Sa-nchid ochii si sa fiu atins de propria-mi durere
Vrajit adanc de amorul propriu metamorfozat in o ea.

Nodul din gat sa-mi opreasca suflarea si urletul neputintei
Iar corpul sa-mi fie a mea inchisoare.
Sa-mi infestezi sangele cu cea mai neagra sudoare
Si sa-mi vomit disperat propria-mi slabiciune.


Obsesia sa se cheme fascinatie iar numele meu un simplu ecou
Sa-ti miros pielea cu o manie diavoleasca
Si mirosul oricarui fruct copt sa-mi aminteasca ca-s flamand de tine
Sa fiu nesatul,nemultumit si vesnic in agonie
De moarte,de clipe,de orice nu tine de tine.

Mi-am dorit un vaz infestat de viata
Si-mi duc incapacitatea in neputinte senzoriale
Caci a vedea si a nu simti,nu e la fel cu a simti dar a nu simti destul.

Eu poate-mi joc rolul dar tu?

 Nu-mi place sa fumez.
Acel aer amar-cald imi inaspreste maruntaiele,
Si orice gand ce mi l-ar releva acest act considerat mistic
Ma duce la depresii consumatoare.

Dar totusi adoram sa-l privesc prin norul gros de toxine chinuitoare;
Adoram sa ma ucid privindu-l.
Imi fac rau precum si el mi-ar face rau.
Cu cea mai mare placere chiar.
Poate chiar de ambele parti.

Ma priveste cu niste ochi ce nu sunt ai lui.
Is invatati si dati pe replay cu scopul impresionarii
Da,bravo,ma declar impresionata.

De lipsa de tact,desigur.
Voi mai primi si altceva interesant in aceasta seara?!
Sau pot sa incep?

Vino mai aproape si spune-mi iar.
Vreau sa aud tot ceea ce nu sunt si trebuia sa fiu.
Vreau sa aud tot ceea ce urasti la mine.
Vreau sa ma iubesc prin ura ta.
Vreau sa fiu flatata.
Vreau sa-ti simt ura cum te taie violent.
Si mai vreau sa mori din cauza ei.
Din cauza mea mai precis.

Ah te-am distantat.
Deja ochii-ti sunt vulnerabili.
Deja iti urasti propria ura.
Deja iti vine sa vomiti.
De spaima.
Te-am ghicit.

Si ce daca doare?!

O privise intens,patrunzator si necrutator;
De parca ar fi vrut sa ii urle pe un ton ce nu transmitea absolut nimic personal,
Valoare-i ce-si gasise pretul deloc maret in cinisme supraincalzite.

Materialul perfect calcat a camasii lui contrasta oribil cu pielea ei tulbure de incertitudini doboratoare;
Isi astepta sentinta.
De fapt si-o imaginase demult si spera la perfectiunea momentului in care ea va muri in incapacitate.

Catharsisul intarzia prea mult.
Si orice minut scurs ii taia pielea cu geruri aspre de emotii;
Si-ar fi urlat povestea,
Si-ar fi facut loc tuturor cuvintelor nespuse si incompatibilitatilor vinovate;

Dar ea vroia o lupta;
Una nedreapta pentru a avea circularitatea inceputului.
Trebuia sa piarda.
Si-si dorea.
Si-l dorea.
Si o dorea.

O prinse de par si trase cu agresivitatea frustrarilor innabusite.

´´Spune-mi.Spune-mi cat de mult te doare?
 -Nu vei avea placerea de a sti vreodata.
 ´´Dar voi avea multe alte placeri?
  -Ce te vor nesatisface pe deplin.
 ´´Nu vreau sa te doresc.´´
  -Da,dar nu te poti opri.

Suntem firicele de nisip pierdute in circumstante deloc benefice

Si-ar fi dorit mai mult decat ar fi putut duce si s-ar fi lasat doborata de miresme placute si fericiri ireale.

Inconstienta unei lumi ideale nu ar fi umbrit-o absolut deloc,
Daca s-ar fi putut infrupta cu o placere aproape disperata de tot ce tipa a viata.

Ar fi murit cu cea mai mare seninatate in voluptatea unei clipe intense;
Si ar fi zambit la pivirile dezaprobatoare a tuturor celor ce i-ar fi deplans stingerea prea fugitiva,
S-ar fi iubit enorm daca ar fi stiut ca a reusit sa cuprinda tot,
Chiar si pentru o clipa
Dar paradoxal este totul de a curpinde tot atunci cand nu mai putem duce nici macar putin.

Si daca totul e nimic si totusi personal?!

Simtise bine,ca daca l-ar fi lasat sa o atinga totul s-ar fi lasat intr-o lumina difuza plina de confuzii si regrete amare
Ca nimic nu ar fi capatat sens ci doar culoare
Si ca acea culoare ar fi avut licariri sangerii

A te distruge e un pacat,a te lasa distrusa un act sfant
Dar era oare asa?

Acel junghi si acea sudoare de nervii ce trebuiau sa fi fost mangaieri calde veneau sa tulbure acea convingere
  `Pis,pis,pisicuta imbecila
   Geme-mi placerea.``

Arunca-ma in simtire

Arunca-ma in simtire
Tipase tacut,ascuns chiar in piei stramte ce isi incatusau si ultima suflare.
Se vedea mic,tacut dar patruns de o enorma dorinta de a exploda.

Si-ar fi aruncat cheagul blestemat de multi pentru incapacitatea-i de a fi inima,
Si s-ar fi cufundat in cea mai blanda imbratisare;
Atat de blanda incat isi nega pana si capacitatea de a o savura cu adevarat

Altadata si-ar fi purtat cununa de laude pe plansete uscate pe obrajii palpaind de tinereti furate

Dar azi el era mic si inocent in fata unei noi simtiri ce-l dobora cu nestiinta
Se vedea de-a dreptul nepregatit
Furios.

Da,voi alege sa fiu furios,voi spulbera cu securea cinismului orice ma poate dobori
Dar in acelasi timp ma voi infrupta cu nebunia maniacului omnipotent
Si in timp eu voi muri
De placere.

Adulatie.

Mi-am lins amarul de pe peretii mult prea dulci si am supt cu ardoare din sudoarea propriei neputinte.

Undeva pe parcurs poate ca m-am si pierdut.

Undeva sau mai bine zis altundeva ceva inca respira ca muschiul de padure in plamanii infectati de prea mult ego.

Altcumva mi se spunea ca trebuia sa fiu.

Si ca altceva ar fi facut pielea sa alunece mai usor decat in spinii cristalizati de idolatrizari imbecile.

Calcand,o imagine isi gasea materializarea si un gand era de mult infundat si aruncat.

´´Nu pot sa respir pentru ca te iubesc.´´

-Nu poti sa respiri pentru ca nu ai invatat niciodata cum.

Fierbinte

Cand aerul fierbinte sfaraie atat de tare de furie innabusita,ai avea impresia ca ti se taie obrazul din cazul gerului cel mai naprasnic.

Blocat.

Blocat intre pereti paralizii capabili sa-ti suga toata seva datatoare de lucruri paradisiace.

Pana si acel inger cazut are un zambet usor sadic.

Iti zici ca e doar un zambet usor caci greutatea sadismului sau ar distruge orice fiinta rationala.

´´´Si ce anume spuneai ca-ti ingheata sangele?´´

-Inafara de propria lava?

´´Ahh a si rabufnit?´´

-Da pe dinafara chiar.

´´Sa-ti rup intestinele si sa ti le arunc pe pereti?´´

-Credeam ca nu mai am asa ceva demult.

´´Si acel junghi?´´

-Nesimtire absoluta.

Oare?!

Te-ai putea bucura oare de o floare daca ai vazut de dinainte in ce maniera scarboasa se ofileste si moare?
Ai mai putea sa vezi ceea ce este ca fiind ceea ce e cu adevarat si nu ceea ce a devenit in timp?

Lasa-ma sa ma mint.

Daca ar fi putut alege as fi fost pulbere de gloante si impulsul din spatele tragaciului.

Durerea din calcai mi-ar fi reamintit asprimea pamantului si faptul ca ma doare.

Iar sunetul mi-ar fi tradat amorteala.

Dar astazi tot ce-mi amintesc e ca nu mai am ochi si ca mie-mi placea sa vad.

Nu vreau.

Nu-l interesa ce este il interesa cum si ce simte.

Daca ar fi contat ceva vreodata asta s-a pierdut demult odata cu personalitati uitate si cuvinte aruncate in vant cu scopuri precise si castigate.

Se simtea mort si tocmai de aceea era invincibil.

Ii placea sa-si vada reflexia caci era singurul lucru ce ii apartinea cu adevarat si care ii raspundea fix cu caldura ce ii placea lui inapoi.Iar el ardea.De patima.Una ce ar fi distrus orice in cale.

´´Daca as apartine as ucide,dar daca nu apartin ma ucid.´´

Iar realitatea? El nu a trait niciodata.Si i-a placut.

Atemporalitate.

Doar un nod in gat si o miscare brusca a capului au impiedicat sau mai degraba distrus acele priviri ce se pierdusera undeva in atemporalitate.

Era un paradox ce delimita cu un cutit imens orice se traise inainte,de orice se putea trai in viitor si o frica oribila ingheta orice reflex si astfel facu inert si robotic in miscari pe unul dintre acele doua corpuri ce acum erau mai apropiate decat oricand.

Ganduri ca : ´
´De ce-mi doresc atat de mult sa mor si de ce fix acum?´´ pareau acum normale desi inexplicabile odata puse in balansul evenimentelor anterioare.

´´Niciodata nu mi s-a mai intamplat sa fiu intr-un loc mai nepotrivit si sa ma doara atat de tare.Niciodata ei nu m-au afectat atat de mult.´´

-Acum nu mai este locul potrivit.
-Nu a fost niciodata dar tu nu ai stiut asta.
-Haide sa plecam.

´´Unde?´´

-Cu mine.Oriunde.Doar nu aici.Tu nu mai esti aici ci cu mine acum.

´´Sa mergem.´´

Ce nu am stiut atunci era ca ceea ce conta nu era nici partea de dinaintea cutitului sau de dupa ci faptul ca eu eram o parte din cutit si el o parte din mine.

Sunt tot ceea ce iti respingi ca ai devora nesatul.

Pentru el as fi doar o sticla pisata marunt la poalele picioarelor sale unele peste care dupa ce le-ar strivi mult mai marunt decat erau in faza initiala s-ar arunca la pamant si le-ar linge disperat cu ardoarea maniacului ce nu observa ca ii curge din gura sangele siroaie dar mai ales nici macar nu ii pasa. Un obsedat inconstient, dar nu de cei din jur,cat de sine.

 Inconstient ca motivul obsesiei sale nu sunt eu ca fiinta carnala si animata de viata,ci ideea de mine ce-l tulbura si chinuie pe interior din cauza frustrarilor acumulate ca putregaiul pe pereti ce se tot raspandeste pana la intoxicare indiferent cat l-ai acoperi cu var .

Era viermele ce ii infestase inauntrul si care desi avea uneori sclipiri coloristice de fluture,se gasea inchis si sufocat sa ramana in acelasi stadiu de nedezvoltare preferandu-si raspandirea parazitara. Parazitarea parea mai putin daunatoare pentru el decat acea bataia de fluture ce si-ar fi atins scopul lovind fix in inima. Caci e mai usor sa vomiti.Aduce eliberare.Cel putin temporar.

Stai.

Un cuvant,unul ce si l-a refuzat si ce nu si-a indeplinit deliciul primirii.

Un cuvant ce a separat posibilitatea de incertitudine.

´´Nu voi spune niciodata ceva ce nu meriti sa primesti.´´

-Nici unul din noi,de fapt,nu meritam sa primim vreo ceva vreodata

´´Dar primim cu varf si indesat orice pe langa ceea ce vrem de fapt,nu?´´

-Satisfactii triviale

´Suficiente.´´

-Asa sa fie.

Oare?!

´´Aruncat.´´

´´Aruncat´´ era cuvantul ce razbea sa-si faca salaj cu ghiarele in constient si sa rasune urland pe buzele uscate si muscate de nervi.

´´Dar credeam ca toti suntem aruncati?´´

-Asta daca nu ai decis din pur egoism ca nici macar sa atingi cu picioarele pamantul ci sa zbori in ignorante inalte si reci.

´´Sau calde.´´

-Sau chiar fierbinti si vocifere.

´´Nu intotdeauna orice urla sus si tare e si valoros.´´

-Se putea si in liniste.Cu ceva ajutor extern.