O forma de autodefinire

  Ma trezisem cu ochii incercanati de dureri inchipuite dar reale ca fierul rosu pe pielea inca nepregatita,spunandu-mi ca ´´senzatia´´ doare.

  Mi-am inchipuit prabusirea tuturor lucrurilor ce au insemnat sau vor insemna vreodata ceva pentru mine si m-am gasit tare ca piatra dar plangand.

  Sa-mi fi plans raceala sau tocmai gandul ca pot rezista pierderii lor,pierderii mele?

  Sa-mi fi plans capacitatea-mi blestemata de a-mi varsa fierea in cantitati mai mici sau mai mari in inauntrul meu blestemat de propria putere.

  Am ales insa sa-mi zambesc la gandul ca pielea mi-e de piatra si viitorul nescris dar deschis total mie.

  Am ales sa rad ca piele mi-e doar piele,corpul doar corp dar sufletul nemuritor.

Am ales sa rad la gandul ca orice lucru ce ma defineste ca material nu-mi poate provoca durere si ca spiritul e puternic si-mi va zambi mereu prieteneste atunci cand ii voi urla neputinta spunandu-mi : Pe cine crezi tu ca minti?!

´´Life is a storm, my young friend. You will bask in the sunlight one moment, be shattered on the rocks the next. What makes you a man is what you do when that storm comes. You must look into that storm and shout as you did in Rome. Do your worst, for I will do mine! Then the fates will know you as we know you: as Albert Mondego, the man!´´Count of Monte Cristo

Adictie

Ma cufund in atingeri dulci de materiale matasoase.
Mi-ascund trairea sub note aburinde de ceai amar.
Un firicel de praf imi insoteste respiratia greoaie,
Mi-as putea scrie universul descriind cicatricile batatorite,
Dar el se-ascunde-n cotloane intunecate si priviri incercanate demult.

Am baut din licoarea propriului diavol,
Iar el mi-a zambit cu ceea ce parea o alinare
I-am simtit iubirea ce s-a transformat in organe secatuite,
De fragezimi plapande si iluzii lucitoare.

Cu buzele crapate odata-i sopteam:
Vreau sa respir raceala muntilor,
Si sa ating intunecimea lacurilor abandonate,
Sa devin una cu pamantul,
Si a lui pulsatie sa bata-n mine.

Un fior intunecat a crescut in mine,
Si am crezut ca am devenit si eu aievea.
Ca picaturi de sange infestat mi s-au dezvoltat in vene
Si ca ghiare ascutite-mi strapung pielea.

Oh tu inger decazut de frumuseti ideale,
Mangaie-mi pielea si scuteste-ma de mine.
Arunca-ma in adancimi din care sa nu-mi vad salvarea,
Si imbina-ma cu piei violate de dulcea-i tentatie.

Indoiala

Un tipat infundat ce ar fi spus: Sunt imens de nefericita
Nici pasarile din colivia cea de aur nu-mi aseamana deznadejdea.
Sunt lacul ce-si absoarbe firea intunecandu-si adancimea.

Nu indraznesc sa-ti sarut tacerea in netezimea gatului.
La fel cum ale noastre atingeri tradeaza malaria,
Cea ce nu are mila in a-si atinge perfectiunea.

Mi-aman pierea in matasuri fine.
Imi mint senzatia dulcelui acru.
Absorb fugitiv lucruri ce nu mi se cuvin,
In nedreptati ce-ngheata sangele-n vine.
Un fior rece-mi aminteste ca-s inca vie
In valtoarea maruntaielor ce fierb.

Miresme exotice demult uitate,
Imi tortureaza adictia perfida.
Odata ti-as fi cantat sunete interzise
Iar alteori ti-as fi consumat roseala nestiuta.

Nestiinte angelice pervertesc placerea,
Ce poarta dulceata mierii si bruma indoielii.
Iar durerea firii isi poarta crucea.

O dorinta.

Vreau sa pic in ne-simtire,
Sa ma anulez ca fiinta vie;
Si inima-mi pulsatoare de otravuri stralucitoare.

Sa-nchid ochii si sa fiu atins de propria-mi durere
Vrajit adanc de amorul propriu metamorfozat in o ea.

Nodul din gat sa-mi opreasca suflarea si urletul neputintei
Iar corpul sa-mi fie a mea inchisoare.
Sa-mi infestezi sangele cu cea mai neagra sudoare
Si sa-mi vomit disperat propria-mi slabiciune.


Obsesia sa se cheme fascinatie iar numele meu un simplu ecou
Sa-ti miros pielea cu o manie diavoleasca
Si mirosul oricarui fruct copt sa-mi aminteasca ca-s flamand de tine
Sa fiu nesatul,nemultumit si vesnic in agonie
De moarte,de clipe,de orice nu tine de tine.

Mi-am dorit un vaz infestat de viata
Si-mi duc incapacitatea in neputinte senzoriale
Caci a vedea si a nu simti,nu e la fel cu a simti dar a nu simti destul.

Eu poate-mi joc rolul dar tu?

 Nu-mi place sa fumez.
Acel aer amar-cald imi inaspreste maruntaiele,
Si orice gand ce mi l-ar releva acest act considerat mistic
Ma duce la depresii consumatoare.

Dar totusi adoram sa-l privesc prin norul gros de toxine chinuitoare;
Adoram sa ma ucid privindu-l.
Imi fac rau precum si el mi-ar face rau.
Cu cea mai mare placere chiar.
Poate chiar de ambele parti.

Ma priveste cu niste ochi ce nu sunt ai lui.
Is invatati si dati pe replay cu scopul impresionarii
Da,bravo,ma declar impresionata.

De lipsa de tact,desigur.
Voi mai primi si altceva interesant in aceasta seara?!
Sau pot sa incep?

Vino mai aproape si spune-mi iar.
Vreau sa aud tot ceea ce nu sunt si trebuia sa fiu.
Vreau sa aud tot ceea ce urasti la mine.
Vreau sa ma iubesc prin ura ta.
Vreau sa fiu flatata.
Vreau sa-ti simt ura cum te taie violent.
Si mai vreau sa mori din cauza ei.
Din cauza mea mai precis.

Ah te-am distantat.
Deja ochii-ti sunt vulnerabili.
Deja iti urasti propria ura.
Deja iti vine sa vomiti.
De spaima.
Te-am ghicit.

Si ce daca doare?!

O privise intens,patrunzator si necrutator;
De parca ar fi vrut sa ii urle pe un ton ce nu transmitea absolut nimic personal,
Valoare-i ce-si gasise pretul deloc maret in cinisme supraincalzite.

Materialul perfect calcat a camasii lui contrasta oribil cu pielea ei tulbure de incertitudini doboratoare;
Isi astepta sentinta.
De fapt si-o imaginase demult si spera la perfectiunea momentului in care ea va muri in incapacitate.

Catharsisul intarzia prea mult.
Si orice minut scurs ii taia pielea cu geruri aspre de emotii;
Si-ar fi urlat povestea,
Si-ar fi facut loc tuturor cuvintelor nespuse si incompatibilitatilor vinovate;

Dar ea vroia o lupta;
Una nedreapta pentru a avea circularitatea inceputului.
Trebuia sa piarda.
Si-si dorea.
Si-l dorea.
Si o dorea.

O prinse de par si trase cu agresivitatea frustrarilor innabusite.

´´Spune-mi.Spune-mi cat de mult te doare?
 -Nu vei avea placerea de a sti vreodata.
 ´´Dar voi avea multe alte placeri?
  -Ce te vor nesatisface pe deplin.
 ´´Nu vreau sa te doresc.´´
  -Da,dar nu te poti opri.

Suntem firicele de nisip pierdute in circumstante deloc benefice

Si-ar fi dorit mai mult decat ar fi putut duce si s-ar fi lasat doborata de miresme placute si fericiri ireale.

Inconstienta unei lumi ideale nu ar fi umbrit-o absolut deloc,
Daca s-ar fi putut infrupta cu o placere aproape disperata de tot ce tipa a viata.

Ar fi murit cu cea mai mare seninatate in voluptatea unei clipe intense;
Si ar fi zambit la pivirile dezaprobatoare a tuturor celor ce i-ar fi deplans stingerea prea fugitiva,
S-ar fi iubit enorm daca ar fi stiut ca a reusit sa cuprinda tot,
Chiar si pentru o clipa
Dar paradoxal este totul de a curpinde tot atunci cand nu mai putem duce nici macar putin.

Si daca totul e nimic si totusi personal?!

Simtise bine,ca daca l-ar fi lasat sa o atinga totul s-ar fi lasat intr-o lumina difuza plina de confuzii si regrete amare
Ca nimic nu ar fi capatat sens ci doar culoare
Si ca acea culoare ar fi avut licariri sangerii

A te distruge e un pacat,a te lasa distrusa un act sfant
Dar era oare asa?

Acel junghi si acea sudoare de nervii ce trebuiau sa fi fost mangaieri calde veneau sa tulbure acea convingere
  `Pis,pis,pisicuta imbecila
   Geme-mi placerea.``

Arunca-ma in simtire

Arunca-ma in simtire
Tipase tacut,ascuns chiar in piei stramte ce isi incatusau si ultima suflare.
Se vedea mic,tacut dar patruns de o enorma dorinta de a exploda.

Si-ar fi aruncat cheagul blestemat de multi pentru incapacitatea-i de a fi inima,
Si s-ar fi cufundat in cea mai blanda imbratisare;
Atat de blanda incat isi nega pana si capacitatea de a o savura cu adevarat

Altadata si-ar fi purtat cununa de laude pe plansete uscate pe obrajii palpaind de tinereti furate

Dar azi el era mic si inocent in fata unei noi simtiri ce-l dobora cu nestiinta
Se vedea de-a dreptul nepregatit
Furios.

Da,voi alege sa fiu furios,voi spulbera cu securea cinismului orice ma poate dobori
Dar in acelasi timp ma voi infrupta cu nebunia maniacului omnipotent
Si in timp eu voi muri
De placere.