Raceala. Asta se simtea si taia din privire.
Ma simteam ca la un interogatoriu.
Uitasem de fapt ca asta si era
Nu-mi recreez scenarii si as vrea ca viata sa nu-mi fie film.. dar ma mint singura.
Mintea, zambetul meu, gesturile atrag.
Purgatoriu, camera de tortura si zidul meu, acela decis sa zica un NU clar.
Si totusi privesc si ma sufoc.
Fantezia ma priveste si are viata, ochi, nume si toate piesele cad ca un puzzle unde trebuie.
El nu ma vrea pe mine, el imi vrea carnea, tot ceea ce nu vreau sa dau, tot ceea ce ma sperie.
Sa-mi murdareasca sufletul, sa-l corupa, sa-l devoreze.
Carnea.. de ce ea?
Ce are ea asa special? Este viata, doare, se rupe. De ce vrei sa ma doara?
Ce-ti fac de ma urasti si ma doresti atat de mult?
Nu-ti inteleg privirea. Nu inteleg animalul din spatele ei. Nu stiu ce am provocat.
Dar CEVA ma priveste fara mila si-mi asteapta reactia.
Ce as putea sa-ti zic?
O voce imi sopteste la ureche ''Ti-e frica?''Ti-e frica de mine?''
Daca DA m-ai vrea mai mult
Daca NU m-ai vrea mai tare.
Putere. Am ajuns iar aici. Jocul clasic.
Nu-ti dau ceea ce vrei pentru ca asa esti al meu si esti slab.
Pentru asta ma urasti. Pentru asta m-ai distruge. Ar fi mai usor sa nu mai exist..
Dar aici sunt.
Alcool... ce bine ar fi daca acolo mi-ar fi slabiciunea.
Sa pic, sa lesin, sa ajung in bratele tale nu conteaza cum.
Carne si atat. Sa nu pot sa ma mai opun. Deja daca vreau sau nu, nici nu mai conteaza.
Conteaza sa poti si totusi.. iar nu ti-a iesit.
Nu vreau sa fiu o bestie cu chip de inger.
Sa privesc si sa provoc obsesie, sa ating si sa distrug.
Dar imi place. Imaginea fetitei nevinovate imi este strans legata in carne.
Dar eu nu-s ea ci sunt propriul ei violator. Bestia sunt eu si am auzit ca bestiile gem frumos.
Dar nu vei stii niciodata de ce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu