Adulatie.

Mi-am lins amarul de pe peretii mult prea dulci si am supt cu ardoare din sudoarea propriei neputinte.

Undeva pe parcurs poate ca m-am si pierdut.

Undeva sau mai bine zis altundeva ceva inca respira ca muschiul de padure in plamanii infectati de prea mult ego.

Altcumva mi se spunea ca trebuia sa fiu.

Si ca altceva ar fi facut pielea sa alunece mai usor decat in spinii cristalizati de idolatrizari imbecile.

Calcand,o imagine isi gasea materializarea si un gand era de mult infundat si aruncat.

´´Nu pot sa respir pentru ca te iubesc.´´

-Nu poti sa respiri pentru ca nu ai invatat niciodata cum.

Fierbinte

Cand aerul fierbinte sfaraie atat de tare de furie innabusita,ai avea impresia ca ti se taie obrazul din cazul gerului cel mai naprasnic.

Blocat.

Blocat intre pereti paralizii capabili sa-ti suga toata seva datatoare de lucruri paradisiace.

Pana si acel inger cazut are un zambet usor sadic.

Iti zici ca e doar un zambet usor caci greutatea sadismului sau ar distruge orice fiinta rationala.

´´´Si ce anume spuneai ca-ti ingheata sangele?´´

-Inafara de propria lava?

´´Ahh a si rabufnit?´´

-Da pe dinafara chiar.

´´Sa-ti rup intestinele si sa ti le arunc pe pereti?´´

-Credeam ca nu mai am asa ceva demult.

´´Si acel junghi?´´

-Nesimtire absoluta.

Oare?!

Te-ai putea bucura oare de o floare daca ai vazut de dinainte in ce maniera scarboasa se ofileste si moare?
Ai mai putea sa vezi ceea ce este ca fiind ceea ce e cu adevarat si nu ceea ce a devenit in timp?

Lasa-ma sa ma mint.

Daca ar fi putut alege as fi fost pulbere de gloante si impulsul din spatele tragaciului.

Durerea din calcai mi-ar fi reamintit asprimea pamantului si faptul ca ma doare.

Iar sunetul mi-ar fi tradat amorteala.

Dar astazi tot ce-mi amintesc e ca nu mai am ochi si ca mie-mi placea sa vad.

Nu vreau.

Nu-l interesa ce este il interesa cum si ce simte.

Daca ar fi contat ceva vreodata asta s-a pierdut demult odata cu personalitati uitate si cuvinte aruncate in vant cu scopuri precise si castigate.

Se simtea mort si tocmai de aceea era invincibil.

Ii placea sa-si vada reflexia caci era singurul lucru ce ii apartinea cu adevarat si care ii raspundea fix cu caldura ce ii placea lui inapoi.Iar el ardea.De patima.Una ce ar fi distrus orice in cale.

´´Daca as apartine as ucide,dar daca nu apartin ma ucid.´´

Iar realitatea? El nu a trait niciodata.Si i-a placut.

Atemporalitate.

Doar un nod in gat si o miscare brusca a capului au impiedicat sau mai degraba distrus acele priviri ce se pierdusera undeva in atemporalitate.

Era un paradox ce delimita cu un cutit imens orice se traise inainte,de orice se putea trai in viitor si o frica oribila ingheta orice reflex si astfel facu inert si robotic in miscari pe unul dintre acele doua corpuri ce acum erau mai apropiate decat oricand.

Ganduri ca : ´
´De ce-mi doresc atat de mult sa mor si de ce fix acum?´´ pareau acum normale desi inexplicabile odata puse in balansul evenimentelor anterioare.

´´Niciodata nu mi s-a mai intamplat sa fiu intr-un loc mai nepotrivit si sa ma doara atat de tare.Niciodata ei nu m-au afectat atat de mult.´´

-Acum nu mai este locul potrivit.
-Nu a fost niciodata dar tu nu ai stiut asta.
-Haide sa plecam.

´´Unde?´´

-Cu mine.Oriunde.Doar nu aici.Tu nu mai esti aici ci cu mine acum.

´´Sa mergem.´´

Ce nu am stiut atunci era ca ceea ce conta nu era nici partea de dinaintea cutitului sau de dupa ci faptul ca eu eram o parte din cutit si el o parte din mine.

Sunt tot ceea ce iti respingi ca ai devora nesatul.

Pentru el as fi doar o sticla pisata marunt la poalele picioarelor sale unele peste care dupa ce le-ar strivi mult mai marunt decat erau in faza initiala s-ar arunca la pamant si le-ar linge disperat cu ardoarea maniacului ce nu observa ca ii curge din gura sangele siroaie dar mai ales nici macar nu ii pasa. Un obsedat inconstient, dar nu de cei din jur,cat de sine.

 Inconstient ca motivul obsesiei sale nu sunt eu ca fiinta carnala si animata de viata,ci ideea de mine ce-l tulbura si chinuie pe interior din cauza frustrarilor acumulate ca putregaiul pe pereti ce se tot raspandeste pana la intoxicare indiferent cat l-ai acoperi cu var .

Era viermele ce ii infestase inauntrul si care desi avea uneori sclipiri coloristice de fluture,se gasea inchis si sufocat sa ramana in acelasi stadiu de nedezvoltare preferandu-si raspandirea parazitara. Parazitarea parea mai putin daunatoare pentru el decat acea bataia de fluture ce si-ar fi atins scopul lovind fix in inima. Caci e mai usor sa vomiti.Aduce eliberare.Cel putin temporar.

Stai.

Un cuvant,unul ce si l-a refuzat si ce nu si-a indeplinit deliciul primirii.

Un cuvant ce a separat posibilitatea de incertitudine.

´´Nu voi spune niciodata ceva ce nu meriti sa primesti.´´

-Nici unul din noi,de fapt,nu meritam sa primim vreo ceva vreodata

´´Dar primim cu varf si indesat orice pe langa ceea ce vrem de fapt,nu?´´

-Satisfactii triviale

´Suficiente.´´

-Asa sa fie.

Oare?!

´´Aruncat.´´

´´Aruncat´´ era cuvantul ce razbea sa-si faca salaj cu ghiarele in constient si sa rasune urland pe buzele uscate si muscate de nervi.

´´Dar credeam ca toti suntem aruncati?´´

-Asta daca nu ai decis din pur egoism ca nici macar sa atingi cu picioarele pamantul ci sa zbori in ignorante inalte si reci.

´´Sau calde.´´

-Sau chiar fierbinti si vocifere.

´´Nu intotdeauna orice urla sus si tare e si valoros.´´

-Se putea si in liniste.Cu ceva ajutor extern.