Raceala. Asta se simtea si taia din privire.
Ma simteam ca la un interogatoriu.
Uitasem de fapt ca asta si era
Nu-mi recreez scenarii si as vrea ca viata sa nu-mi fie film.. dar ma mint singura.
Mintea, zambetul meu, gesturile atrag.
Purgatoriu, camera de tortura si zidul meu, acela decis sa zica un NU clar.
Si totusi privesc si ma sufoc.
Fantezia ma priveste si are viata, ochi, nume si toate piesele cad ca un puzzle unde trebuie.
