Un barbat neimportant

Se intalnisera seara. Pe ea o deranja lumina arzatoarea a soarelui si lui ii convenea caci asa putea sa o aiba doar pentru el.
 Ea de multe ori era distrasa de oricare alt detaliu ziua, dar acum in intunecimea noptii,macar pentru o clipa putea fi doar a lui. Isi gandise replicile de dinainte, visase la asta demult doar.

 O va trage spre el cu putere si va cauta sa o intimideze, ea se va speria si in sfarsit isi va arata adevarata fata, o va brusca usor si atunci cand ea se va arata, el va actiona direct si sigur.
Va fi o victorie sigura si ea in sfarsit va primi o lectie.

 I-ar fi placut sa poata sa-si spuna cu adevarat ca doar asta-si dorea de la ea dar era ceva mult mai mult. Ea-l enerva si intriga in acelasi timp.
 Nimic nu-l intrigase atat de tare pana atunci. Totul palea prin comparatie cu momentele in care era alaturi de ea si era nesigur de nimic din ce va urma sau este.

Il enerva asta dar era singurul lucru ce-i anima cu adevarat existenta. Se agatase de ea ca un vierme,unul ce ar muri daca si-ar parasi corpul ce-l paraziteaza,desi tot el incetul cu incetul sugea din ea si atat.

 Intr-o camera mult prea alba ce-i amintea de spitale si oameni ce se rugau sa moara odata, ea se aranja meticulos. Obisnuia sa-si dea cu fard cu o precizie nebuna. Pentru ea asta era tot. Isi crease imaginea perfecta ca un scut lipsit de ceva cu adevarat important.

Propria-i carne era tot ceea ce ea avea mai de pret si cu siguranta nu era dispusa sa-o dea cuiva.
 El nu o impresiona. Ii amintea de ceva ce odata fusese cu altcineva. El desigur nu stia acest lucru dar ea mereu stiuse ce fusese el in viata ei. Un nimic mare de tot, unul ce se credea important.

 Ajungand la destinatie , mii de ganduri o enervau constant, daca s-ar fi urcat in acel avion, daca ar fi riscat mai mult pentru altcineva decat propria-i persoana, daca ar fi trait mai mult, poate acum s-ar fi intalnit cu o persoana mult mai agreabila, poate chiar barbatul vietii sale. Cel ce intarzia sa tot apara.
 Si-l imagina direct dar ferm. Nebun dupa ea dar incapabil sa o arate.
Inchis in sine dar evident prin gesturi. Perfect in imperfectiunea sa.

 ´´Vreau sa stiu ce reprezint pentru tine, chit ca as fi nimic. Vreau sa aud din gura ta asta. Am nevoie de asta nu intelegi.(bruscand-o)
  Poftim? 
  Vreau sa fac parte din viata ta dar trebuie sa stiu adevarul.
Adevarul? Adevarul este ca ma gandesc la alt barbat, unul cu care mi-as fi tras-o non stop si oriunde numai sa-l fi prins in mainile si bratele mele. Adevarul este ca tu esti nimic si nici nu ma intereseza ca o stii.

O femeie mai ciudata

Nu era slab si nici un zambea des.
Nu-i placea sa fie romantic desi era un gentleman desavarsit atunci cand se simtea usor tulburat de vreo femeie.

Dadea replici acide si ii placea sa enerveze maxim pe oricine ii cadea in plasa.

Isi ura mama pentru ca si ea, ca multe alte femei dupa ea, refuzase sa ii ofere afectiunea cuvenita.

Stia foarte bine ce nu-i placea dar nimic din ceea ce vroia cu adevarat.
Isi hotarase singur soarta de dinainte ca ea sa aiba sansa de a se crea; el nu va iubi nici o femeie si va adora sa fie urat de fiecare in parte.

Dar ea? Ea-l privea usor batjocoritor si obisnuia sa ii zica pe un ton fals si dulce si enervant ´´Uneori esti chiar simpatic.´´ Simpatic? Cum dracu sa fie el simpatic? Fusese acuzat ca e porc, chiar pervers si psihopat, dar simpatic? Cum de a`putut da asa o impresie gresita?
 Multe seri si le pierdea gandindu-se la ea in maniere cat se poate de ...perverse.

Era ceva in acel zambet indiferent si in maniera in care ea-l atingea usor pe umar,il privea direct si apoi isi schimba privirea si zambea intrebandu-l de chestii diverse,mereu alte chestii, niciodata nimic personal sau macar care sa-l vizeze pe el direct.
Sa vizeze ideea ca el ar exista si ca barbat. Sa-l vada ca si el totusi ar putea face multe si ca in alte cazuri n-ar da doi lei pe creierul ei ..ci ar freca toti peretii cu ea. si dupa ar pleca fara sa se mai uite in urma.

De multe ori si asta vroia sa faca.Sa o apuce odata de mijloc, sa o ridice in sus, sa ii muste buza de jos, sa ii prinda mainile micute in ale lui ,sa o vada toata inghesuita si incapabila aproape sa mai respire din cauza limbii lui si dupa sa mai vada ea, daca mai poate sa zica vreo ceva destept. Daca macar mai poate sa-l pocneasca.

´´Trezeste-te,este doar o femeie´´.Se trezise furios. Astazi o sa ii arate ei cam cat este de capabil si o sa termine odata cu toata povestea asta.Ce se va mai intampla dupa nici nu mai conteaza. El trebuie sa faca asta.Nu-i ii e frica lui de o fetita. Parca ii si vedea fata, toata rosie si furioasa ca o cobra turbata, dornica sa-l muste si sa-l vada mort la pamant. Si atunci,atunci el va zambi si va pleca.
 O va lasa mica si nervoasa,singura cu nervii ei si nu-i va pasa. O sa o lase sa se chinuie singura sa-si puna intrebari despre orice si nu ii va mai raspunde la telefon. Dupa cateva zile poate o sa o vada iar, dar doar dupa ce ea va fierbe in suc propriu. O sa mai vada el exact ce si cum.

Pasise hotarat,deja zambea la gandul fetei ei toata revoltata si la viitoarea antipatie pe care ea va incepe sa o manifeste pentru el. Mergand vazuse la distanta de el un par lung si o rochie scurta. Neagra chiar. Stramta. Se gandise imediat ´´Ooo lume noua, si pare si bunaciune. Haide ca ziua de azi se anunta chiar buna, clar o sa am ceva ocupatie in timpul cand nu voi raspunde la telefon..antipaticei´´.

Deodata tipa se intoarse.´´Ghici cine si-a cumparat geaca de piele?´´
Si pamantul s-a crapat deodata.In capul lui.Stapanindu-se cu greu ..´´Aaa tu?´´
´´Ah nu, ma-ta! Bineinteles ca eu.Tampitul naibii.Ce credeai? Ti-am zis doar ca vroiam de mult.´´
-Pai unde e?
-Bineinteles ca nu pe mine, e in sala, du-te si adu-mi-o daca vrei sa o vezi. Mi-e lene sa o car eu.
-Mda.. Ma rog. Ma duc sa vad. ..Bine, bine de tot am ajuns, acuma cretina asta mica ma pune sa ii fiu si majordon, bine,bine de tot ai ajuns prostul naibii, prostul prostilor, prostul orb, cum de naiba n-ai mai observat pana acuma cat e de buna? Cum ma? Cum? 

-Uite haina. Hai pune-o odata pe tine, sa vedem care-i marea smecherie.
-Pune-mi-o tu!
-Adica? Nu esti capabila nici sa te imbraci?
-Cine a zis ceva de imbracat? Nu-s capabila sa ma dezbrac mai exact. Dar daca esti prea prost sa o faci tu..nu ca n-as fi banuit vreodata ca n-ai fi..ma descurc si singura..si cu alte ajutoare.
-Ma descurc foarte bine chiar. Zi-mi doar unde si cand.
-Cand zici? Si unde? Acum doi ani mai precis.Tot aici. Acum doi ani cand te-ai cuplat cu tipa aia ce stiai ca nu o suport ..doar pentru a ma enerva. Bineinteles ca tu ai vrut sa ma enervezi ca sa-mi arati ca esti mai puternic, ai vrut sa-mi arunci asa in fata mea cam ce poate sa-mi faca mie instrumentul tau al muncii..care daca nu ajungea in mine direct macar sa ajunga metaforic. A ajuns si bine. Si de abia acuma-mi si place cum mi-o da cu adevarat. Pardon cum ti-o da.
Mersi ca mi-ai adus haina. La cat mai multe revederi dureroase..zilnice.. pe holurile scolii.Te pup dulceata. ´´

O distrugere tacuta

Respiratia ii era grea si tacerea chinuitoare.

Se asezase la masa ca in oricare alta zi si lumina difuza ce ii intra sub draperiile-i grele,il deranja astazi cumplit. Dormise prost. Ea iar ii aparuse in gand si avea iz amar. Greutatea amintirii ei plana ca orice afacere nerezolvata.Nu-i placea sa piarda, si la femei cu siguranta nu pierduse vreodata.

Femeile fusesera ceva simplu, ele tipau, el tacea, ele reprosau, el zambea, ele plecau, el spunea bine, ele reveneau el spunea nu.Un ciclu ce se repeta mereu si care tindea sa-l amuze desi era usor plictisitor.

Uneori cand fuma, caci obisnuia sa fumeze mai mult decat sa manance ,mancatul in sine oricum e nefolositor, si-o imagina pe ea pe un cal negru,venind salbatica si zambind doar ca sa plece iar.

Stia ca nu-i apartine lui dar vroia sa o aiba oricum.Cu orice pret.Ca o bijuterie rara cu care chit ca nu te poti fali in lume,pentru ca lumea te-ar judeca sau mai rau, ti-ar fura-o instant,o poti macar tine ascunsa si stralucind doar pentru tine.

Planul fuse perfect, o va ademeni cu o viata fara griji si calma,cum ea era orice, numai calma nu, si ea va fugi din haul ce o urmareste fix in cuibul sau perfect pregatit pentru a o inchide pe veci.
Va incerca sa scape,se va razvrati dar in timp va intelege ca este pentru binele ei.
Ca el ii vrea doar binele si ca el i se cuvine ei.
Daca va incerca sa scape, el va apela la santaj si manipulare, ii va spune ca ea nu se poate descurca fara el,ca ei sunt meniti unul altuia si ca el este constient ca nu o merita dar ii poate oferi tot ceea ce altii nu pot.

Ea va pica,caci nu e lipsita de ratiune si ..bun simt.
Da..planul fusese perfect.
In sfarsit el va avea ceea ce i-a lipsit mereu,pe cineva superior si care doar pe el il va lasa sa o aiba cu adevarat.

Cu o privire directa, insa astazi, ea-l privi ciudat. Avea ceva de neiertat si agresiv.O scanteie ce nu o mai vazuse pana atunci.Aproape dementa, ce ii transmitea o putere capabila sa distruga orice.
Incepuse sa se sperie,era curios dar inspaimantat.Ce se va intampla acum? De ce totul e nesigur cand totul parea sa mearga? Cine a intervenit in planul lui perfect? Il va ucide fara mila.Cum indrazneste, Cine,Ce?`Ce este?

´´Stiu ca ai trait cu impresia ca nu stiu ceea ce esti.
Ca ai adormit de multe ori aproape calm,convins fiind ca totul ti se cuvine.
Stiu ca esti egoist si mic si ca meriti tot ceea ce este mai rau.
Dar eu sunt mult mai rea.Eu am stat sa privesc totul,in siguranta pe dinauntru.

Ti-am adorat respiratia pe ceafa mea si egoismul ti l-am simtit crescand.
M-am gasit in tine cu multe si iubirea pentru mine a crescut cu atat mai mult cu cat am realizat ca tu nu ma vei putea intrece niciodata.

Am crescut, pentru ca mi-am dat seama ca,daca un om ar face crima pentru mine si s-ar simti bine sa ma inchida intr-o cusca ca un dement(chit ca e doar o idee irealizabila), doar ca sa fiu a lui, inseamna ca eu valorez mai mult decat as crede.Sunt obsesia ce respira.Sunt termenul in viata.
Inseamna ca astazi tu esti mort. Ca tu fara mine nu poti respira si ca eu astazi iti pot decide moartea.
Iar eu astazi plec. ´´

Eu exist ca sa te fac sa suferi

Orgoliul meu nu este mai mare ci este doar cu mult mai bun.

Stiu ca ti-ai visat noptile langa mine si ai sperat ca daca vei lupta mai tare. Mai bine. Mai dur, ca vei si castiga.

De ce n-ai fi castigat? Femeile din trecutul tau doar au picat urat si dramatic.In genunchi. Si tu ai ras. Si ele au plans. Si tu le-ai lasat. Si ele te-au blestemat sa fii singur.

Acum asa ai si ajuns si de multe ori te intrebi daca o si meriti.

Te-as asigura ca e adevarat dar e mai dulce placerea de a te observa de la distanta.

Imi place cum te roade pe dinauntru, imi place sa te vad nedormind.

Imi place sa ma stiu adanc intrata in pielea-ti blestemata si sa stiu ca mereu ai un gust amar caci ma vezi oriunde ai privi. Imi place sa stiu ca ai cazut .Imi place sa stiu ca eu sunt sursa.

Imi place sa te stiu nesatisfacut alaturi de oricare alta femeie.

Imi place sa stiu ca iti vine sa urli si ca-ti inghiti suferinta in fiecare dimineata la ceai.

Imi place sa stiu ca ai riscat totul pentru mine si ca ai pierdut. 

Imi place sa stiu ca-s tot ceea ce ti-ai dorit vreodata.

Imi place sa stiu ca sunt mai buna. Si mai rea.

Imi place sa stiu ca ma doresti. Chiar si acum. Si ca te omoara.Cu fiecare zi ce trece.