duminică, 25 mai 2014

Joaca-te cu mine

Cuvintele nu sunt de ajuns. Nu ajunsesem acolo din placere.
Dar speram, macar sa primesc ceva din acelasi spectru.

Ne despartea doar o masa.Doar atat.
Oare era rezistenta?
Probabil ca nu, dar eu-mi propusesem sa fiu.

Asteptam cuvinte ca 'Stiu de ce ai venit' si 'Stiu ce-ti doresti'.
N-am primit asta.

El nu era barbatul vietii mele.
Aceasta nu era o poveste de dragoste.

Eram salbatici si singuri. Depresia era alcoolul nostru de toate zilele.
Iar flacara? Ardeam singuri in noi, de prea mult egoism si incapacitati diverse.
Pentru altii,eram bolnavi, pentru noi, eram singurii de acelasi gen, si condamnati sa ne chinuim impreuna.

'Cum de nu fumezi? Nu te tenteaza asta, niciodata?' Mereu,el,obisnuia sa-mi spuna asta.Ca toti ceilalti.

-Daca as fuma, as mai adauga un viciu in plus, tendintelor autodistructive, ce oricum, ma macina zilnic.

-Nu stiam ca sunt un viciu. Ciudat. Nimeni nu m-a mai numit asa.

O zise teatral, tragand un nou fum de tigara.Cu un zambet usor satisfacut.

-Mi-ar placea sa fii. Asa ai capata importanta. Dar nu esti nici macar atat. Ceea ce face lucrurile si mai grave.

-Cum poti vorbi de gravitate? Suntem doi adulti ce se distreaza, jucand.

-Stiu asta. Eu am inceput jocul cu ani in urma. Erai miza mea suprema. Iti voiam sufletul. Pe parcurs insa, m-am plictisit, fix atunci, cand ai aflat tu, ca ai unul.

-N-am spus niciodata, ca m-as cunoaste perfect. Tu mereu, m-ai cunoscut mai bine. Tu esti cea ce cunoaste oamenii. Si care, se pricepe de minune sa faca oamenii sa sufere.

-Tu ai cerut-o. Tu ai fost cel ce a zis Joaca-te cu mine. Fa-ma sa simt. Vreau sa te urasc.

-Si ce daca? De cand ai invatat tu sa faci ce-ti zice lumea? De cand asculti tu de vreo cineva?

Privind in jos si tusind nevrotic.Aruncase tigara spre mine, a instigare. Ea cazuse pe jos si mainile ii tremurau.

-De cand am vazut ca-mi place. Si tu, imi placi mult. Fix asa cum esti acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu