Stai cuminte

Nu tot ceea ce ne dorim, ne este accesibil.
Si ghici ce? Ne place sa fim chinuiti in felul asta.
Sa ne imaginam senzatii netraite.

El era o situatie netraita. Una dupa care tanjeam.
Iar eu? Eram un mister ce-si urla dezvaluirea.

Si..totusi. El era barbatul, in fata caruia tremuram, atunci cand imi oferea, calm, o ceasca de ceai.

Oare a pus ceva in ceai? Oare disperarea lui a atins cote maxime?

Oare data trecuta l-am presionat destul, miscandu-mi in trecere, genunchiul, de al lui...

Tanjeam sa-mi faca rau? Sau tanjeam dupa un moment lipsit de control?

'Stai cuminte' si-mi intinse o ceasca de ceai, cu un ceai nou, cu o tenta albastra.
-Sa te intreb ce ai pus in el? Sau sa beau si sa sper ca este ceva tare?
'Efectul placebo este fascinant. Unii dau vina pe niste pastilute, altii pe alcool, tu pe ceai?'
-Sa dau vina pe mine?
'Ar fi asa de ingrozitor? ' si un zambet ii aparuse pe chipul ce, in permanenta, ii era rece.
-Stii ca nu-s o femeie facuta pentru asta. Stii ca nu ma pot stapani.
'Stiu. Tocmai de asta si esti fascinanta. Esti toata nervi, si niciodata nu stiu cand vei exploda.'
-Oricand imi convine.
'Ti-ar placea sa ma chinui? Nu mult. Macar asa putin..' apropiindu-si buzele de lobul urechii mele.
-Mai mult decat putin.
'Atunci da-i drumul' .Si mainile lui, ii alunecasera deodata, intre niste coapse ce ardeau nerabdatoare.