vineri, 28 februarie 2014

De ce te-as vrea

Privesc disperat si-s pe punctul sa cedez.
Nici macar nu stiu cum o voi face, dar stiu ca trebuie sa fac ceva.
Acum doua zile avusese loc o intalnire, si venise si ea, statuse asa la 2 oameni departare de mine.

Bineinteles ca m-a privit. Cum animalul de prada rade de victima. Se uita la el sa-l analizeze si ii zambeste pe sub nas, stiind ca iremediabil,el va veni singur spre ea. Fara prea mari eforturi.

Cred ca asta ma roade cel mai urat. De unde atata siguranta? Nu-mi neg ca e frumoasa, dar ma sperie puterea ei asupra mea.

Astazi ma simt incordat si chiar usor agresiv.
Va trebui sa raman singur cu ea la birou.
Trebuie sa terminam niste rapoarte si fix cu dracul am ramas.

Venise in rosu azi. Bineinteles, ce culoare poti sa porti la birou?
Alb? Roz`? Rosu! ca sa-mi ia foc retina si sa-mi induca ganduri chinuitoare in creier.
Imi si aruncase in sictir niste vorbe ca ´´Stiu cat de incantat esti ca vei ramane singur sa lucrezi cu mine´´
Da? Stie? Mi se citeste pe fata mea cat sunt de fraier si in limba dupa ea, sau cum?

Timpul trece si simt secundele cum ma apasa fix pe ceafa. Mai incordat de atat n-am fost niciodata.
Si o vad cum apare cu tocurile ei cui si parfumul ei dulceag.

´´Cineva pare sa aiba nevoie mare de o vodka, sau de ceva tare´´
-Da..am eu nevoie mare de unele lucruri..dar asta e , m-am gasit eu sa ingan ca un tampit
´´Simpatic.Stii ca n-am de gand sa te ajut, absolut deloc.´´
-Foarte altruist din partea ta. Da stiu. ( si-mi ziceam in gand ca e dubios ca pana si ea stie ca e scorpia absoluta)
´´Daca insa iti pot ingreuna cumva situatia, sa stii ca aici,sunt mai mult decat dispusa sa te ajut.´´ si zambi malefic cu coltul gurii.
-Mda? dezbraca-te atunci.. ,m-am trezit ca zic eu deodata, cum nenorocita chiar ma enervase.
´´Ce sa dau jos?
-Tot. , ori visam ori innebunisem de tot
´´Doar daca ma ajuti tu sa o fac, cu orice poti sa apuci.´´

Nu,nu innebunisem. Ea, cel putin, mereu fusese lucida.
A doua zi,m-am trezit aruncat la gunoi.
 Nici nu ma mai recunostea si asa a continuat luni intregi pana cand m-am trezit ca o imping din prima intr-un zid cu mainile mele stranse de ale ei, cerandu-i explicatii.
 Ea s-a uitat direct, mi-a zambit iar, cum doar ea stie si mi-a zis scurt:  Doar pentru ca ai ceva o clipa nu inseamna ca l-ai avut vreodata.
 Si atat. Asa a murit o parte din mine, iar acum, de fiecare data cand simt un miros de parfum usor dulceag inca-mi vine sa mor.De nervi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu