Neputinta si fantezie

Un lucru ii era clar, ea nu va avea pe acel barbat niciodata.
Il fixase ca un ideal, un punct static in univers si ca ceva viu in imaginatie.

Va fi ideea din spatele oricarei perversitati, fructul oprit al oricarui gand si fiorul rece de pe sira spinarii cand va fi aproape de a reusi ceva important.
Un motiv. Va ramane un motiv.
Lucrurile nu erau insa simple.

Este mai usor sa-ti negi ceva ce nu-l poti avea..dar sa-ti refuzi tentatia suprema desi ti se arunca pe tava..asta era ceva monstruos. Poate ca este pedeapsa ce o merit, isi spunea ea de multe ori.

Il voi pastra la stadiu de fantezie ca sa ma blamez pentru perversitatea mea caracteristica.
Bineinteles ca se mintea. Nu era nimic moral in alegerea ei.

Ea-l tinea la stadiu de fantezie pentru ca perspectiva lui in suferinta, dupa ea, era cea mai dulce si ideala fantezie. Ideile bat orice lucru tangibil si sunt savurate oricand si oricat.

-Hmm, stii ca mi-as dori sa-ti fac multe..
-Nu mai multe decat mine.
-De unde stii?
-Stiu, la fel cum stiu si cum gemi.
-Fara sa testezi?
-Cu atingere precisa
-Unde?
-Aici.... Uneori doar de atat este nevoie.