Ganduri de genul o bantuisera luni intregi. Sa fi fost adevarat?
Sa fi primit pana acum ceea ce multi definisera ca mult dar sa fi fost ghinionista fix la ceea ce-si dorea?
Se gandise la barbati. Au fost multi ce au dorit-o?
Macar le-a observat existenta? Au suferit? Cati dintre cei ignorati s-au chinuit cu adevarat?
Conteaza oare asta? E vreun tron, un loc, ce o femeie trebuie sa-l castige pe spatele barbatilor ce sufera dupa ea? Nu o interesa. Tot ceea ce stia ea cu adevarat, era ca nu se simtea fericita.
Se gandise la trecut. ´´Iti voi da lumea!´´
Dar eu imi doresc doar sa te am pe tine cu adevarat. Lumea e deja a mea.
´´Ce ciudatenii spui, draga mea.´´
Si atunci se rupsese ceva in ea. Nu voia sa auda asta. Ea nu spunea prostii. Lumea este a oricui este capabil sa o ia, si ea era capabila dar singura. Singura printre oameni.
Linistea i s-a rupt deodata. Se afla pe un pod uitandu-se la raul intunecat ce trecea pe sub ea.
´´Ce face cea mai frumoasa femeie?´´
-Se distreaza ca intotdeauna pe seama altora.
´´Ah,sper ca nu pe seama mea.´´
-Bineinteles, mai ales pe seama ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu