Lucrurile nu-s simple deloc, ea m-ar vrea dar ii e frica pana si de respiratia mea.
Imi zic des ca este mai simplu sa renunt, dar atunci cand ii vad esarfa rosie purtata de vant si ii simt parfumul imprastiat de aer pana la mine,ma cuprinde un fior ca atins de cel mai puternic drog.
Si atunci in mintea mea lucruri se petrec,lucruri ce-mi zic, aceasta femeie trebuie sa fie a ta.
Acum doua zile m-a surprins ca o priveam si s-a cutremurat ca intr-o spaima oribila.
Ma cunostea? Putea sa ma fi cunoscut? Nu, nu avea cum, pentru ca noi n-am facut cunostinta vreodata.
Vedeti voi,sunt doar un simplu admirator.
Ea nu stie ca exist dar ea exista in mine in fiecare clipa.
Mi-as vinde sufletul, desi sunt destul de convins ca nu exista asa ceva, pentru o clipa alaturi de ea, bine pentru mai mult decat o clipa.
Voi nu stiti ce este in mintea mea sau in mine.Traiti relatii superficiale cu femei ce sunt fetite si va visati fericiti,dar nu sunteti. Voi nu simtiti cum va fierbe sangele in voi atunci cand ea va priveste, si nu traiti pentru a experimenta senzatia suprema, ca dupa sa muriti. Langa ea. Voi sunteti superficiali pentru ca nu stiti ca exista si altceva. Ceva mult mai mult.
O fi ea singura femeie ce o cunosc, sau unica de care mi-a pasat vreodata?
N-as putea raspunde caci viata mea a incetat si a inceput in ziua in care am zarit-o.
Cu parul in vant, in rosu si privind mereu inainte.
Nici vorba sa ma observe,pe mine sau pe oricare altcineva.
Fix asta m-a socat. Era atat de nepasatoare. Ca si cum lumea nu doar ca era a ei dar nici macar nu-i pasa daca mai era locuita si de catre altii.
As vrea sa o vad aproape de mine desi stiu ca m-ar lovi.
Ca ar fugi si ca doar daca as lega-o mi-ar arunca vreo privire.Fie aia si in scarba.
Uneori mi-as dori macar atat si zi de zi devin din ce in ce mai convins ca asta am sa si fac.
Astazi fusesem atat de aproape.
Se facea ca ii scapasera niste foi din mana si n-a fost atenta, iar eu prin trecere i-am atins parul.
Nici n-a tresarit si asta m-a intristat. O zi intreaga m-am gandit doar la cat de moale ii era parul si la cum cred ca nu m-as plictisi niciodata sa-l ating.
O zi intreaga eu m-am gandit doar la ea si ea nici macar o milisecunda la mine
-Cine esti? si m-a privit cu atata ura incat am crezut ca o sa clachez.
-Mereu nimeni, si am prins-o,simtindu-i greutatea corpului in final, in bratele mele. Fix cum trebuia sa fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu