duminică, 16 februarie 2014

Scuza-mi placerea

-De ce el? Ce are el atat de special?
Mi-ar fi placut sa ii pot da un raspuns, dar motivele din spatele alegerii mele nu-mi erau clare.

Imi ziceam ca atractia fata de cineva apare deodata si mai intotdeauna are ca baza ceva murdar.
 O hiba din trecut ce-si cauta alinarea, o obsesie ce nu fusese indeplinita pana la capat, un chip demult uitat, ce se arata iar, in alt corp. Corpul celui din prezent nu-mi prezenta secrete, dar eu oricum cautam altceva.
Ceva ce ii scapa si lui. Impulsuri ascunse, tendinte reprimate, dorinte chinuite.

-De ce lucrurile nu pot fi niciodata simple? De ce trebuie mereu sa gandesti asa complicat?
Nu vreau sa raspund, ma uit spre ceva inexistent si incerc sa ma gandesc la lucruri mult mai placute.
Astazi subiectul eu ma plictiseste, insa oricine altcineva ma incita.

-Ce vrei tu sa intrebi de fapt este: Ce are el de e preferat in fata ta? De fapt tu ma vrei doar pentru tine.
-Ar fi o problema? Ca un barbat sa vrea o femeie si ea sa-l vrea la randul ei?
-Da. Ar fi si una mare de tot. Ea nu-l doreste. El este plictisitor si apoi tot el o vrea prea mult.
Lucrurile inaccesibile sunt mereu mai interesante. Imi tenteaza puterea iar eu stiu ca ea e imensa.
Tu nu ma tentezi.Tu esti al meu chiar si cand nu-mi esti prezent.

-Stii prea bine ca daca as putea sa te uit ca as fi primul ce te-as scuipa si as pleca.
-Stiu,stiu dragule. Nu e nevoie sa devii romantic. Stiu cat de tare ma dispretuiesti dar ceea ce e cu adevarat mai amuzant e ca te urasti pe tine mereu mai mult decat pe mine. Asta are un farmec aparte.
E bine sa stiu ca macar atata farmec am.
-In timp ai putea sa ai mai multe. Mult mai multe. Dar toate la timpul lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu