Daca te-as avea..

Un barbat nu trebuie sa fie niciodata sincer cu o femeie, pentru ca asta este o dovada de slabiciune.
Stia asta prea bine, la cei 40 si ceva ani ai sai, insa era ceva in privirea ei, ce-l tortura.
 Era ca si cum ea ar fi stiut exact cat este el de slab in fata ei.
Sub inocenta zambetului ei se ascundea ceva malefic,asa ii dictase instinctul dar tot se vedea cedand.

-Stii de ce esti capabila, nu?
-Depinde despre ce vorbim,desigur.
-Despre ceea ce poti sa produci in oameni!
-Regrete si amaraciune?
-Dorinte, dorinte si nebunie curata!
-Ah, asta...pai, asta depinde de om nu? Ce vina am eu ca unii sunt niste perversi ordinari?
-Absolut nici una.Tot noi suntem de vina!
-Nu mereu, dar n-am sa recunosc eu asta vreodata( si zambi usor)

-Ceea ce vreau eu sa stiu este, de ce? De ce faci asta?
-Adica? De ce te chinui?
-Da.Exact.De ce? Ai vreun motiv anume?
-E neintentionat si instinctiv. E ca o dorinta ce nu o poti opri. Cand poti sa faci ceva, esti tentat sa-ti dovedesti de fiecare data ca e adevarat. Ca ai o putere reala.
-Deci nu semnific nimic.. Sunt doar o variabila.Un plus sau un minus.
-Hai sa nu fim sentimentali. Toti suntem plusuri sau minusuri in viata altora, ceea ce este important este cum ne simtim cand trecem prin viata.
 Iar eu ma simt...
-Fara remuscare?
-Extraordinar. Iar eu ma simt extraordinar.