-Slabiciunea nu este o scuza.Cu mine nu te poti scuza ci poti doar sa actionezi sau sa pleci.
Lucrurile erau clare pentru ea si absolut chinuitoare pentru el.
Ea era tot ceea ce-si dorise el de la viata. Tipa in haine de piele, ce mereu va fi sincera si directa si mai ales necrutatoare cu el.
Nimeni din trecut nu fusese atat de necrutatoare, toate ii permisesera atat de mult ,iar acuma el era redus la stadiu de condamnat in fata unui judecator prea crunt, iar alegerea era ori o viata plina de chin ,ori libertatea , care acum, oricum nu mai avea nici un farmec pentru el.
Era un sentiment dulce amarui si combinat cu adrenalina pura ,menita sa-l innebuneasca de placere chinuitoare. Nu mai experimentase asa ceva niciodata si acum se imbatase si devenise dependent dintr-o singura gustare. Era demult pierdut si o stia dar isi ura pozitia. De a astepta si spera la ceva mai bun,convins fiind ca va suferi indiferent de decizie.
-Stiu ca nu ma iubesti dar nu vreau sa aud asta. Ma prefer asa, nesigur si mereu chinuit decat sa fiu aruncat intr-o groapa din care nu ma mai poate salva nimeni.
-Atunci se pare ca fac o treaba a naibii de buna.
-Cea mai buna, tu chiar esti cea mai buna.
-Stiu, de asta si voi fi mereu singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu