Cine sunt?!

-Zi-mi.
-Nu.
-De ce nu?
-Nu meriti.

Respiratia lui umeda pe gatul meu si o asteptare ingrozitoare.
Si acum...
-Te las.
-Dar..eu vreau..
-Nu.Nu vrei.
-Da.

Cine sunt? Cine am ajuns?
Ea ma vrea. El ar muri pentru. Altu nici macar nu este aici cu mine si tot ma vrea. Si El ma vrea si eu nu stiu ce-i cu mine.
Am stiut vreodata? Eram in rosu si pe tocuri si o agatam pe Ea.
Ii zambisem increzator si ma sprijineam de bar. Era rece si ironic imi placea asta. Si ea ma placea.
I-o vedeam in privire.
Priviri egoiste. Priviri pline de invidie.
De ce ai tupeu sa fii asa. Cine esti. Ce ti s-a intamplat? De ce zambesti asa? De ce atragi?

Nimeni.Nimeni nu conteaza.
Chiar ai uitat?
Danseaza ca si cum maine nu conteaza.
Ca si cum maine poti muri.
Sa nu-ti fie frica de nimic.
Sa simti si atat.
Nu gandi.
Nu forta.
Nu controla.
Simte.

''Nu ma asteptam sa te gasesti aici!''
-De ce nu? Te pomenesti ca acum te simti naspa.
-''Pai..avand in vedere starea in care sunt..'
-Pai vezi?
-''Nu. Nu intelegi. Eu voiam sa uit si de tine. Nu sa dau peste tine.''
-Eu cred ca te bucuri.
      Nu se poate ascunde. Ah. Ce evident este totul.Ce plictisitor.

''Cred ca tu suferi de mania aia de a vrea sa fii dorita/placuta non stop de cineva.De fapt de toti.''
 -De ar fi totul atat de simplu. Nu-s asa simpla.

Si el.Toti. De ce?
-Nu.

Lumea este un vis bazat pe impulsuri. Unul care daca ne conduce, ne aduce orice.
Este o lume fara reguli bazata pe senzatii pure.
Una in care am trait prea multi ani.
Anii se intrepatrund si ameninta sa ma inghita,
Cine sunt? Pai sunt oricine mi-am dorit vreodata sa fiu.