O fetita nebuna.

-Fetito, tu o sa mori.
-Da? De ce? O sa ma omori tu?
-Nu, o sa o faci tu singurica.
-Te-ar excita asta? Despre asta vorbim de fapt, nu?
-Nu.Imi place de tine vie..
-Stii ca nu-ti apartin,nu?
-Te alinti.
-Crezi? Inca crezi ca ai cum sa ma ranesti?
 Ca ai reusit vreodata?
-Stiu ca am reusit. O simt si o vad.
-Da..mi-amintesc. Actiune si reactiune, nu?
 -Exact.
-Ti-a scapat insa ,.ceva foarte important
-Ce anume?
-Eu. Cine-s eu? Ce sunt eu? De la ce a pornit totul?
-Totul a pornit de la teoria ta ca oricine te va dori va ajunge ranit din cauza asta.
-Exact. Si cum stam?
-Tie inca-ti place sa crezi ca ai o putere asupra mea.
-Asa-i. Am.Vrei sa stii care-i?
-Uimeste-ma.
-Tu ai nevoie de mine dar eu n-am nevoie de tine. Asta-i cruzimea adevarata de fapt. Tu vrei sa suferi pentru ca sa simti ceva dar eu nu am nevoie sa te fac sa suferi nici macar ca sa ma simt puternica. Eu stiu deja ca-s puternica si stiu ca si tu o simti. Eu sunt satisfacuta deja fara tine dar tu nu esti fara mine.Nu poti fi. Ai nevoie de reactia mea.
 Acum. O sa fii cuminte?
-Deocamdata.
-Pana cand o sa ataci iar, nu?
-Da.
-Te astept.