Un barbat neimportant

Se intalnisera seara. Pe ea o deranja lumina arzatoarea a soarelui si lui ii convenea caci asa putea sa o aiba doar pentru el.
 Ea de multe ori era distrasa de oricare alt detaliu ziua, dar acum in intunecimea noptii,macar pentru o clipa putea fi doar a lui. Isi gandise replicile de dinainte, visase la asta demult doar.

 O va trage spre el cu putere si va cauta sa o intimideze, ea se va speria si in sfarsit isi va arata adevarata fata, o va brusca usor si atunci cand ea se va arata, el va actiona direct si sigur.
Va fi o victorie sigura si ea in sfarsit va primi o lectie.

 I-ar fi placut sa poata sa-si spuna cu adevarat ca doar asta-si dorea de la ea dar era ceva mult mai mult. Ea-l enerva si intriga in acelasi timp.
 Nimic nu-l intrigase atat de tare pana atunci. Totul palea prin comparatie cu momentele in care era alaturi de ea si era nesigur de nimic din ce va urma sau este.

Il enerva asta dar era singurul lucru ce-i anima cu adevarat existenta. Se agatase de ea ca un vierme,unul ce ar muri daca si-ar parasi corpul ce-l paraziteaza,desi tot el incetul cu incetul sugea din ea si atat.

 Intr-o camera mult prea alba ce-i amintea de spitale si oameni ce se rugau sa moara odata, ea se aranja meticulos. Obisnuia sa-si dea cu fard cu o precizie nebuna. Pentru ea asta era tot. Isi crease imaginea perfecta ca un scut lipsit de ceva cu adevarat important.

Propria-i carne era tot ceea ce ea avea mai de pret si cu siguranta nu era dispusa sa-o dea cuiva.
 El nu o impresiona. Ii amintea de ceva ce odata fusese cu altcineva. El desigur nu stia acest lucru dar ea mereu stiuse ce fusese el in viata ei. Un nimic mare de tot, unul ce se credea important.

 Ajungand la destinatie , mii de ganduri o enervau constant, daca s-ar fi urcat in acel avion, daca ar fi riscat mai mult pentru altcineva decat propria-i persoana, daca ar fi trait mai mult, poate acum s-ar fi intalnit cu o persoana mult mai agreabila, poate chiar barbatul vietii sale. Cel ce intarzia sa tot apara.
 Si-l imagina direct dar ferm. Nebun dupa ea dar incapabil sa o arate.
Inchis in sine dar evident prin gesturi. Perfect in imperfectiunea sa.

 ´´Vreau sa stiu ce reprezint pentru tine, chit ca as fi nimic. Vreau sa aud din gura ta asta. Am nevoie de asta nu intelegi.(bruscand-o)
  Poftim? 
  Vreau sa fac parte din viata ta dar trebuie sa stiu adevarul.
Adevarul? Adevarul este ca ma gandesc la alt barbat, unul cu care mi-as fi tras-o non stop si oriunde numai sa-l fi prins in mainile si bratele mele. Adevarul este ca tu esti nimic si nici nu ma intereseza ca o stii.