sâmbătă, 25 ianuarie 2014

O distrugere tacuta

Respiratia ii era grea si tacerea chinuitoare.

Se asezase la masa ca in oricare alta zi si lumina difuza ce ii intra sub draperiile-i grele,il deranja astazi cumplit. Dormise prost. Ea iar ii aparuse in gand si avea iz amar. Greutatea amintirii ei plana ca orice afacere nerezolvata.Nu-i placea sa piarda, si la femei cu siguranta nu pierduse vreodata.

Femeile fusesera ceva simplu, ele tipau, el tacea, ele reprosau, el zambea, ele plecau, el spunea bine, ele reveneau el spunea nu.Un ciclu ce se repeta mereu si care tindea sa-l amuze desi era usor plictisitor.

Uneori cand fuma, caci obisnuia sa fumeze mai mult decat sa manance ,mancatul in sine oricum e nefolositor, si-o imagina pe ea pe un cal negru,venind salbatica si zambind doar ca sa plece iar.

Stia ca nu-i apartine lui dar vroia sa o aiba oricum.Cu orice pret.Ca o bijuterie rara cu care chit ca nu te poti fali in lume,pentru ca lumea te-ar judeca sau mai rau, ti-ar fura-o instant,o poti macar tine ascunsa si stralucind doar pentru tine.

Planul fuse perfect, o va ademeni cu o viata fara griji si calma,cum ea era orice, numai calma nu, si ea va fugi din haul ce o urmareste fix in cuibul sau perfect pregatit pentru a o inchide pe veci.
Va incerca sa scape,se va razvrati dar in timp va intelege ca este pentru binele ei.
Ca el ii vrea doar binele si ca el i se cuvine ei.
Daca va incerca sa scape, el va apela la santaj si manipulare, ii va spune ca ea nu se poate descurca fara el,ca ei sunt meniti unul altuia si ca el este constient ca nu o merita dar ii poate oferi tot ceea ce altii nu pot.

Ea va pica,caci nu e lipsita de ratiune si ..bun simt.
Da..planul fusese perfect.
In sfarsit el va avea ceea ce i-a lipsit mereu,pe cineva superior si care doar pe el il va lasa sa o aiba cu adevarat.

Cu o privire directa, insa astazi, ea-l privi ciudat. Avea ceva de neiertat si agresiv.O scanteie ce nu o mai vazuse pana atunci.Aproape dementa, ce ii transmitea o putere capabila sa distruga orice.
Incepuse sa se sperie,era curios dar inspaimantat.Ce se va intampla acum? De ce totul e nesigur cand totul parea sa mearga? Cine a intervenit in planul lui perfect? Il va ucide fara mila.Cum indrazneste, Cine,Ce?`Ce este?

´´Stiu ca ai trait cu impresia ca nu stiu ceea ce esti.
Ca ai adormit de multe ori aproape calm,convins fiind ca totul ti se cuvine.
Stiu ca esti egoist si mic si ca meriti tot ceea ce este mai rau.
Dar eu sunt mult mai rea.Eu am stat sa privesc totul,in siguranta pe dinauntru.

Ti-am adorat respiratia pe ceafa mea si egoismul ti l-am simtit crescand.
M-am gasit in tine cu multe si iubirea pentru mine a crescut cu atat mai mult cu cat am realizat ca tu nu ma vei putea intrece niciodata.

Am crescut, pentru ca mi-am dat seama ca,daca un om ar face crima pentru mine si s-ar simti bine sa ma inchida intr-o cusca ca un dement(chit ca e doar o idee irealizabila), doar ca sa fiu a lui, inseamna ca eu valorez mai mult decat as crede.Sunt obsesia ce respira.Sunt termenul in viata.
Inseamna ca astazi tu esti mort. Ca tu fara mine nu poti respira si ca eu astazi iti pot decide moartea.
Iar eu astazi plec. ´´

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu