Urlet pentru mine

Se trezise ca dintr-o coma ce-i supsese din sange si vitalitate prea mult
Se vedea de abia mergand desi forta exista dar vointa parea pierduta pe parcurs.
Nu-si putea explica prea multe.
Ganduri si voci ii tot apareau sub forma unor imagini distorsionate de panica.

Vocea cuiva uitat demult ii striga:
Tu chiar nu intelegi,nu?
Nu e vorba de iubire aici,ci de faptul ca atata timp cat simti ceva fie si ura totul este perfect.
Sa nu simti nimic si sa o arati este ingrozitor.

Vocea aceea o chinuia caci pe parcurs isi imaginase propria indiferenta ca o salvare .
Pentru cei din jur.Se mintea.Pentru ea.Se gandise sa se salveze pe ea si acuma era acuzata ca indrazneste asa ceva?
´´Vreau sa ma salvez de el si mai ales pe el de mine.´´

Da.Asa spusese demult asa i-a zis si lui si el a inteles si dupa a continuat.
Caci el nu era genul de om ce sa asculte de vreo ceva.
Parca pana si el isi adora propria distrugere.
Se avantase ca un nebun cu capul inainte intr-un joc ce l-a facut vraiste.
Si..in loc sa fuga se zbatea la pamant cerand mai mult.
Nu.Tocmai asta era infricosator.
Tocmai de aceea ea a ales sa fuga.
Ca sa-l salveze pe el de el.

Caci ea nu mai simtea.Demult nu mai simtea nimic.
Se speriase si ea de gandul ca cineva acolo moare,zi de zi iar ea e undeva,departe in calm.
Da.Calm.Eu-s bine si tu nu esti.
Adio si moarte usoara.
Glumesc,in chinuri.Pentru mine.Fix cum meriti.