Se priveau de parca s-ar fi devorat si ucis.
Nesatuli de o viata dar opriti de sine.
´´Stiu ca te-as rani daca ai fi a mea dar nu te pot nici lasa sa pleci.´´
-Nu trebuie sa plec ca sa ma urasti cu patima.Eu trebuie doar sa respir.
Vei muri singur si cu mine in gand si o stiu.
Stiu ce sunt pentru tine si stiu ca-mi urasti puterea.
Stiu ca te urasti.Si o meriti.
Isi aruncase cuvintele cu aceeasi patima cu care isi ura propria fiinta.
Ura faptul ca o ranea o idee si ca si el era cuprins in ea.
L-ar fi redus la stadiul de nimic sau dorit mort.
Nu se putuse hotari si alesese amandoua variante.
Pentru ca ea sa fie bine.
Isi savurase victoria suferintei lui dar ea nu compensa cu a ei.
Pe zi ce trece ea va fi obligata sa moara mai mult.
O idee aproape o distrusese iar ideile apar si dispar intr-o secunda.
O secunda pentru ea de iad,o eternitate pentru el.
-Nimeni nu-ti va dori sa crapi mai dureros decat ti-o doresc eu.
´´Stiu.Si eu te iubesc.´´
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu