O privise intens,patrunzator si necrutator;
De parca ar fi vrut sa ii urle pe un ton ce nu transmitea absolut nimic personal,
Valoare-i ce-si gasise pretul deloc maret in cinisme supraincalzite.
Materialul perfect calcat a camasii lui contrasta oribil cu pielea ei tulbure de incertitudini doboratoare;
Isi astepta sentinta.
De fapt si-o imaginase demult si spera la perfectiunea momentului in care ea va muri in incapacitate.
Catharsisul intarzia prea mult.
Si orice minut scurs ii taia pielea cu geruri aspre de emotii;
Si-ar fi urlat povestea,
Si-ar fi facut loc tuturor cuvintelor nespuse si incompatibilitatilor vinovate;
Dar ea vroia o lupta;
Una nedreapta pentru a avea circularitatea inceputului.
Trebuia sa piarda.
Si-si dorea.
Si-l dorea.
Si o dorea.
O prinse de par si trase cu agresivitatea frustrarilor innabusite.
´´Spune-mi.Spune-mi cat de mult te doare?
-Nu vei avea placerea de a sti vreodata.
´´Dar voi avea multe alte placeri?
-Ce te vor nesatisface pe deplin.
´´Nu vreau sa te doresc.´´
-Da,dar nu te poti opri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu