Indoiala

Un tipat infundat ce ar fi spus: Sunt imens de nefericita
Nici pasarile din colivia cea de aur nu-mi aseamana deznadejdea.
Sunt lacul ce-si absoarbe firea intunecandu-si adancimea.

Nu indraznesc sa-ti sarut tacerea in netezimea gatului.
La fel cum ale noastre atingeri tradeaza malaria,
Cea ce nu are mila in a-si atinge perfectiunea.

Mi-aman pierea in matasuri fine.
Imi mint senzatia dulcelui acru.
Absorb fugitiv lucruri ce nu mi se cuvin,
In nedreptati ce-ngheata sangele-n vine.
Un fior rece-mi aminteste ca-s inca vie
In valtoarea maruntaielor ce fierb.

Miresme exotice demult uitate,
Imi tortureaza adictia perfida.
Odata ti-as fi cantat sunete interzise
Iar alteori ti-as fi consumat roseala nestiuta.

Nestiinte angelice pervertesc placerea,
Ce poarta dulceata mierii si bruma indoielii.
Iar durerea firii isi poarta crucea.