Isi spusese pe ascuns ca el este perfect.Ii era usor.
Cu un ton usor scazut dar ferm il incanta sa-si plimbe degetul de-a lungul antebratului ei pana la vena ce se intrezarea usor prin pielea gatului in care sangele batea putin agitat de asa atentie rara.
Cu totii ne meritam sfarsitul de mana noastra sau de ..mana celui ce nu trebuie sa-l avem niciodata.
Privirea lui o infiora de-a dreptul caci ii releva greseala enorma de care era constienta si nebuna.
Isi privea propriul sfarsit,sigur si necruzator,dat de propria mana ghidata de ai lui.
Caci da el era o unelta.
Cea mai perfecta unelta creata vreodata de cruda-i minte.
El intregea o idee inceputa demult si neterminata vreodata.
El era fantezia suprema.Una egoista.Una personala.Una ce nu-l viza pe el direct.
Una ce si-o merita din plin ca o caramida fix in fata.
Una ce viza o trezire cruda si o moarte sigura.
Una sentimentala si decisiva.
Si astazi il avea iar in fata.
Si astazi desi era frumos a lui frumusete nu valora mai mult decat o imagine neexpresiva a unui nimic comun.
Astazi putea sa-si ia recompensa sub forma unei razbunari indiferente.
Si tacuse.
Iar el simtise tacerea din plin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu