Culoarea inocentei ce urla a fi exploatata.
Nu sunt un miel. Nu ma ascund ,sunt expusa si tu nu ma vezi.
Ma uit la chipul meu neschimbat de nimic.
Sunt ca piatra, se poate sa ma fi uitat? Nimic nu ma atinge...nimic nu ma distruge.
Universul este in ochii mei si sunt si raman tot ceea ce este interzis.
''Dar tu esti femeia perfecta..''
Rad. Oare? Ce inseamna femeia perfecta?
Este cea ce-ti zambeste crud si indiferent dar care te atrage ca un magnet?
Crezi ca daca am chip de papusa nu te pot distruge?!
Ca nu o sa te calc pentru pura placere de a o face?!
Sa-ti fie teama de persoanele ce par frumoase.
Frumusetea este un blestem ce distruge suflete.
Iar eu n-am unul.
Ma uit si nici nu-l privesc.
Imi simt blestemele pe piele.
O sa mori singura. Te urasc. Din cauza ta o sa-mi fie frica de femei.
Constiinta ar trebui sa-mi fie grea dar ea mi se simte usoara ca un fulg.
Ma imbat cu propria mea esenta si o las sa-mi scape intr-un zambet ciudat.
-Esti dragut si mic.
Imi zic ca vreau sa beau si sa uit de orice. Ca sunt un impuls blestemat ce o sa blesteme si pe altii.
M-am ascuns intr-un zambet si in cuvinte ca'' Daca ai sti cum sunt de fapt...''
-Stiu ce esti.. esti o femeie prea frumoasa iar eu nu o sa renunt.
Exact.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu