Cei ce nu iubesc

Intr-o seara in care nimic nu conta, intr-un loc parasit de lumina.
Si o ea furioasa pe orice.

-Cum se simte sa pierzi totul?
-Eliberator.
-Nu ti-e frica?
-Nu.
-Cum de nu?
-Merg dupa o teorie ciudata in viata..totul sau nimic.
-Pai acum este nimic.
-Da.Dar eu-s totul deci nimic nu este pierdut de fapt ci doar transformat. De aici drumurile sunt libere, pot sa fac orice.
-Esti..de speriat.
-Da? Atunci ... de ce esti atras de ceea ce te sperie?
-Sunt prost.
-Iti place sa te arzi.
-Da.
-Si daca suferi?
-Mi-ar placea sa sufar, as simti si eu ceva.
-De obicei esti nesimtit?
-Foarte.
-Felicitari.
-Nu vreau felicitari.
-Dar ce vrei?
-Pe tine.
-Pai cred ca este clar ca pe mine nu ma poti avea. Sunt egoista.
-Ma multumesc cu putin.
-Putinul fiind?
-Orice lucru sexual.
-Asta poate fi considerat mult pentru unii.
-Nu atunci cand si tu te multumesti cu putin.
-Putin din tine?
-Da.
-Ah. Dar eu vreau tot, mai ales ce nu vrei sa dai nimanui, lucrul ce te sperie maxim.
-Vrei sa-mi furi sufletul? Nu te gaseam asa romantica.
-Nu sa-l fur. Sa mi-l asum si dupa sa-l distrug.
-Si daca nu te las?
-Aici este partea buna, nu trebuie sa ma lasi ca sa pot sa ti-l iau.
-Si cum ai de gand sa faci asta?
-Fiind lucrul ce te sperie cel mai tare,cineva mult mai rau decat tine.